[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIII)

Deşi Sfânta Scriptură vorbeşte limpede despre o a doua venire văzută a lui Hristos pe pământ iar Cuvântul lui Dumnezeu este doar un nume, prin care Hristos Se defineşte pe Sine din veşnicie, pucioşii insistă în a pretinde că a doua venire a lui Hristos are loc doar în cuvânt, adică fără trup, Cuvântul lui Hristos definind exclusiv Duhul Lui. Pucioşii consideră acea colecţie de predici ticluite de ei şi intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” este însăşi a doua venire a lui Hristos adică “aşternerea lui Hristos pe pământ” şi “împlinirea Scripturii: cuvântul Fiului, ieşit din cuvântul Tatălui”. “Poporul” pucios este considerat “casa de adăpost” a Fiului, fără a ni se preciza şi de ce (şi de cine) se adăposteşte:

“Când a trebuit să Mă dovedesc Dumnezeu venit din Dumnezeu, M-am aşternut pe cruce, şi prin cruce M-am dovedit Fiul lui Dumnezeu. Iar acum când trebuie să Mă dovedesc cuvânt din cuvânt, cuvântul Tatălui peste pământ, aşa cum este proorocit în Scripturi pentru timpul de acum la venirea Mea cea de a doua din Tatăl, Mă aştern în tine cuvânt, ca să Mă dovedesc prin cuvânt împlinit din Mine Fiu al lui Dumnezeu Tatăl, […] iar tu, poporul Meu, vei sta lângă Mine, că tu eşti casa Mea de adăpost întru cea de a doua venire a Mea. Fericit cel ce crede azi în cuvântul acesta, că acela nu se va tângui când Mă voi lăsa descoperit întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-4-1997)

Pucioşii pretind că “cerul român” se uneşte cu “pământul român” ca să împlinească taina celei de-a doua veniri a lui Hristos la ei “în cuvânt”, venire în faţa căreia cerul şi pământul se dau în lături:

“O, Israele român, am cerul român cu Mine în venirea Mea, şi mare este taina ta pe pământ şi în cer. Cerul român şi pământul român se unesc şi fac dreptate sfinţilor, care au cupele pline de rugăciuni pentru venirea Mea. Eu sunt Răscumpărătorul, Care vin. Eu sunt Izbăvitorul celor vii. Eu sunt Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care vine din cer pe pământ şi Se face cuvânt, şi dinaintea Mea cerul şi pământul se trag în lături…” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-1997)

Primitorul celei de-a doua veniri a fost exclusiv “poporul” pucios, dezmierdat în cuvânt cu apelativul “Israelul român” (ceea ce contrazice flagrant Biblia, care spune că toţi Îl vor vedea pe Hristos atunci când El va veni):

O, Israele român, Mă vestesc cu tine, că tu eşti poporul Meu cel micuţ, şi Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Ferice ţie că M-ai primit întru a doua Mea venire, căci vin cuvânt peste pământ, şi tu Îmi eşti iesle, şi îţi voi plăti pe veci, şi voi cina cu tine, şi tu cu Mine, şi voi fi văzut cu tine, şi tu cu Mine, Israele român, poporul Meu iubit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-97)

Cea de-a doua venire are loc exclusiv în Grădina Întâlnirii de la Pucioasa, iar liderii pucioşi sunt desemnaţi “străjeri ai venirii”. Începutul anului 2000 este anunţat ca începutul venirii biruitoare a “Domnului” Pucioasei cu veacul cel nou şi cu viaţa veşnică. Îngerii se bucură, iar liderii pucioşi sunt învăluiţi în taina “venirii Domnului”. Ca prin vis ei vor aşeza această taină în faţa neamului omenesc ca mărturie a lucrării de mântuire de la Pucioasa:

“Vin în grădină. Cuvânt dulce vin, ca să vă îndulcesc auzul din cuvântul Meu cel dulce, fiilor străjeri ai venirii Mele. […] O, copilaşi ai Duhului Meu, Mă adâncesc cu voi în taina veacului cel nou, veacul ce va să fie, veacul Meu cu omul, Eu şi poruncile Mele scrise pe inima omului, Eu şi sfinţii Mei prin care-Mi aştern venirea Mea biruitor cu veacul cel nou, cu viaţa veacului ce va să fie. [...] Acum îngerii au părtăşie prin voi la bucuria tainei venirii Mele cu veacul cel nou, căci Eu Mă odihnesc cu voi în taina aceasta şi vă învăluiesc în ea, şi ca prin vis vă voi aşeza cu ea în faţa neamului omenesc spre veşnică mărturie a lucrului Meu cu omul, pentru răscumpărarea omului care a părăsit pe Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-1-2000)

A doua venire a “Domnului de la Pucioasa” este considerată simultan a doua Sa naştere, naştere în mireasa România, naştere fără trup, naştere în cuvânt, naştere din Fecioară Curată, Fecioara Verginica, în care S-a întors “Domnul” după 2000 de ani şi S-a încuibat într-însa:

“Mă nasc cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, ţara venirii Mele cu sfinţii, ţara întoarcerii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)