[mariamargareta]

268. Reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (II)


Mai târziu, când liderii pucioşi au mai prins curaj şi ceva “cheag” (credibilitate în faţa adepţilor), ei s-au debarasat pe nesimţite de amintirea şi de intermedierile Verginicăi, stabilind raporturi directe cu “Dumnezeul” lor. Acum, liderii pucioşi nu se mai consideră “mâinile şi picioarele Verginicăi”, ci “mâinile şi picioarele şi glasul lui Dumnezeu” sau , altfel spus, “mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru” :

“Eu sunt Domnul, iar cei ce lucrează cu Mine prin credinţa lor, aceia sunt mâinile şi picioarele Mele, aceia sunt glasul Meu, care strigă pe uliţe; aceia sunt mâna Sfintei Treimi, Care este în lucru.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-2-1992)


Liderii pucioşi se considerau “solii lui Dumnezeu, pruncii lui Dumnezeu, graiul Lui, ochiul Lui, mâinile şi picioarele Lui care vestesc pacea peste cea iubită”, adică peste România, căci ea este numită de pucioşi “cea iubită”; iar această pace era univoc şi necondiţionat determinată de revenirea pe tronul ţării a "celui uns", regele Mihai a II-lea, fost regele Mihai I:


“Cântă, şi vei cânta cu cerul, şi va veni cel uns peste România. Voiesc să-i sfârşesc aşteptarea, şi iată, îi voi ieşi înainte prin puterea care este lucrată de la Mine peste această iesle şi peste pruncii care stau în jurul acestei înălţimi cereşti. Cântă pământului şi zi cu guriţa: „Să fie pământ nou“, şi va fi. Voi sunteţi graiul Meu, voi sunteţi ochiul Meu, voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-02-1992)

Liderii pucioşi sunt atât de importanţi ca “mâini şi picioare” pentru “Dumnezeul” lor, încât Acesta nici pace, nici grai n-ar mai avea fără ei, şi de aceea numai de graiul lor se foloseşte:

“Eu pe voi v-am ales de sprijin, fiilor. Eu, fiilor, n-am pace în cer şi pe pământ fără voi. Fără voi n-am grai, n-am cuvânt. Fără voi n-am pace, fiilor. Şi de ce n-am pace fără voi? N-am pace până ce voi veni văzut, că iată, îl strig mereu pe om. Mereu, mereu Îmi fac cale spre oameni cu voi. Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele; cu voi umblu, cu voi petrec, cu voi Mă scriu în cer şi pe pământ, şi n-am pace până ce voi găsi odihna Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-12-1996)

Alteori, întreg “poporul” pucios este considerat “micul Israel” care înseamnă totul pentru “Dumnezeul” pucios: şi mâinile, şi picioarele, şi ochiul şi gura Lui:

“Am spus mereu: "Creşti, Israele, creşti, tată, creşti!", am spus. Se va lăsa cerul văzut de tine; de aceea ţi-am cerut să creşti. Am spus mereu că tu eşti mâinile şi picioarele Mele şi ochiul Meu şi gura Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-1998)

Alteori se selectează ca gură şi mâini şi picioare ale lui “Dumnezeu” de la Pucioasa doar “cei unşi” (cei doi lideri pucioşi, Mihaela şi Nicuşor), “primitorii Cuvântului”. Mai precis, se spune că liderii pucioşi grăiesc cu mâinile şi cu picioarele (şi înclinăm să credem că exact aşa se şi întâmplă). Ei comunică apoi “cuvântul” şi celorlalţi adepţi pucioşi ( denumiţi conspirativ “grădina cu fii”) şi astfel toţi devin “primitori ai cuvântului” (deşi, niciunul nu l-a auzit direct de la sursă):

“Şi această piatră are scris pe ea cuvântul Meu, că mereu Eu Mă scriu pe ea cu gura Mea, cu mâna Mea, fiindcă unşii Mei cei de lângă pietricica cea albă sunt gura Mea peste pământ, sunt mâinile şi picioarele Mele cu care Eu grăiesc şi lucrez şi umblu peste pământ cu cuvântul Meu. Amin. Cuvântul Meu nu-l ştie nimeni decât primitorul. Cine este primitorul? Este grădina Mea cu fii, locul în care Eu am ridicat spre vedere pietricica albă pe care este scris: Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 6-5-1998)

Cum lucrează liderii pucioşi cu mâinile? Dar cum lucrează şi grăiesc ei cu picioarele? Iată spre exemplu cum decurge o “hirotonie”. Fără a avea demnitatea de episcopi canonici, cei doi lideri pucioşi “iau ungerea” nevăzută a Duhului şi apoi cu mâinile lor o pun (tot nevăzut) peste cei aleşi şi “drepţi” care urmează a fi ridicaţi la rangul de “preot”, pretinzând că mâinile lor sunt în mâna lui Dumnezeu şi pentru ea şi cu ea lucrează:

“Fiilor din grădină, luaţi ungerea cea de la Mine şi însemnaţi cu ea lucrarea cea împotriva lui antichrist. El va ţipa de durere, şi apoi se va prăbuşi, că mare este numele Meu cel de peste voi. Luaţi apoi mâinile voastre pe care le ţin în mâna Mea şi puneţi-le peste cei drepţi cu inima ca să le dau prin voi putere să lucreze în numele Meu moartea minciunii care s-a aşezat ca un dumnezeu peste cei fără de pricepere din cer. Cei care vor primi ungerea Mea ca să împlinească semnul atenţiei pe calea fărădelegii lui antichrist, să se îmbrace în platoşa credinţei şi în puterea cea lucrătoare prin Duhul Meu Cel Sfânt. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 27-10-1998)

Alteori, liderii pucioşi se declară a fi nu numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci spun că sunt “însăşi Calea” spre oameni (deşi una este Calea, şi ea este Cel care a spus: “Eu sunt Calea, învierea şi viaţa”):

“Fac cu cuvântul tot ce fac, iar pe voi vă am faptă a cuvântului Meu şi mână a Mea, mădulare ale Mele, fiilor. V-am spus de când v-am aşezat înaintea Mea că voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi calea Mea spre oameni mai înainte de venirea Mea şi de ziua Mea cea mare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-12-2000)

Alteori liderii pucioşi se declară a fi numai mîinile şi picioarele “Dumnezeului” lor, ci şi ochiul şi timpanul:

“Voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele şi ochiul şi urechea Mea mai înainte ca să vin. Luaţi Duh şi har, că Eu vă dau, şi mereu vă dau ca să luaţi. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 25-12-2000)

Campioni ai contrazicerilor de sine, pucioşii se răzgândesc la un moment dat, declarând că slujirea lor cu mâinile şi picioarele, de care au făcut atâta caz până acum, este derizorie, iar ceea ce contează este numai harul. Ei revin astfel în mod spectaculos la ceea ce proclamă Biblia că este cel mai de folos pentru om în slujire, şi anume harul lui Dumnezeu:

“Ţi-aş spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujeşti cu mâinile şi cu picioarele, şi te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ şi să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti învăţătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ţi dau mereu înfăţişare nouă, mereu făptură nouă, tu să ştii să stai în faţa Mea, căci faţa Mea este învăţătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, şi fii slava Mea înaintea Mea zi şi noapte, şi altceva să nu fii, şi să fugi de cel ce te face să uiţi ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile şi picioarele tale, ci pentru har te-am ales.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-2002)

Apoi liderii pucioşi se răzgândesc din nou şi proclamă că slujirea lor cu mâinile şi picioarele este strict necesară pentru pentru slava de nou Ierusalim pe pământ, nu numai a lui Dumnezeu, ci şi a îngerilor şi ale sfinţilor, iar aceştia (îngerii şi sfinţii) sălăşluiesc în ei:


“Aşa lucrez Eu şi azi, fiilor, şi vom lucra, tată, pentru slava Mea cu voi şi pentru mântuirea multora prin aceasta, căci vreau să schimb la faţă omul, iar slava Mea de pe pământul Meu cel nou cu voi se schimbă din slavă în slavă la cuvântul Meu de peste voi, şi voi sunteţi pe pământ mâinile şi picioarele Mele şi ale îngerilor Mei şi ale sfinţilor Mei, care sălăşluiesc cu voi, împreună lucrători cu voi pentru slava Mea de nou Ierusalim pe pământ, şi iată, se înmulţesc cei ce Mă caută la voi şi doresc după izvorul Meu de cuvânt ca să bea din el pentru înviere, pentru ca să se schimbe la inimă şi la faţă omul şi să-Mi aşez Eu în el împărăţia Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-8-2009)

Concluzia? Pretenţia liderilor pucioşi şi a acoliţilor lor de a “lua cârma din mâna” mai marilor Bisericii şi de a zidi biserici numai “cu mâna Dumnezeului lor “ ascunde dorinţa uzurpatoare de a prelua puterea bisericească, prevalându-se de aşa-zisa relaţie specială de alegere şi filiaţie şi slujire pe care au primit-o direct de la Dumnezeu.