[mariamargareta]

268. Reacţii la articolul „ Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului” (I)

Pe Forumul Creştin Ortodox au apărut o serie de reacţii dezarticulate la articolul precedent (267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului), prin care un oarecare acolit pucios, care se semnează Vsovi, îşi manifestă neîncrederea că pucioşii s-ar fi gândit să ia în vizor Catedrala (despre care se ştie că nici măcar n-a început să se construiască) în predica lor defăimătoare la adresa BOR. Vom face în continuare câteva comentarii referitoare la postarea lui.

Citat din postarea semnată Vsovi:

“Și dacă e Catedrala inclusă în această listă de ce nu ai dat alte exemple? De ce te-ai oprit fix la Catedrala Mântuirii Neamului? O bombă de presă, ceva scandal, ce urmărești?... ce mai păcăleală... joc de păcălici.”

Comentariu:

Dacă ar fi citit mai atent, Vsovi ar fi observat că pucioşii au ce au cu “mai marii din biserici” , adică aceia care cârmuiesc Biserica: episcopii, în frunte cu Patriarhul. Ei trebuie opriţi să mai zidească biserici de zid; lor trebuie să li se smulgă cârma din mână. Este aşadar aici un fel de proclamaţie la o “lovitură de biserică” , adică ceva similar cu lovitura de stat. Ei se roagă la “Dumnezeul” lor cel închipuit, aşa: “...Doamne! O, opreşte-i pe mai-marii din biserici şi nu-i lăsa să mai facă zidiri în numele Tău fără ca Tu să le spui să facă! Ia-le cârma din mână şi cârmuieşte-i Tu şi pe ei “. Pucioşii tânjesc de mult ca să preia puterea bisericească în stat, de prin anii 1990-1993, când conspirau cu febrilitate la răsturnarea orânduirii de stat, reintroducerea monarhiei şi reînscăunarea pe tron a regelui Mihai al II-lea, convinşi că monarhul îi va răsplăti pe contrarevoluţionarii lideri pucioşi cu dregătoria de sfetnici regali. Ei visau la un soi de “teocraţie”, în care ei să cârmuiască în numele lui Dumnezeu, alături de rege şi chiar peste el, căci “sfaturile” lor de sfetnici regali ar fi fost prezentate ca porunci venite din cer, indiscutabile şi imuabile.

Iar dacă ne gândim bine, SINGURA biserică aflată acum în preocuparea Patriarhului şi a Sinodului de episcopi este Catedrala Mântuirii Neamului. Restul, dacă mai sunt şi alte biserici aflate în construcţie pe undeva, nu intră în preocuparea “mai-marilor “ bisericii, ci a celor mai mici: antreprenori, enoriaşi, preoţi, credincioşi cucernici care vor să contribuie şi ei la ctitoriile de cartier.

De altfel, odată deschis acest subiect, el va reveni negreşit în predicile viitoare ale pucioşilor, pentru că aşa le stă lor în obicei: să bată fierul cât e cald. Pe măsură ce Catedrala va începe să se înalţe, ei vor lătra tot mai tare împotriva ei. Dar câinii latră, ursul merge. Şi nu mor caii când vor câinii. Iar revenirile pucioşilor vor fi în mod indiscutabil mai limpezi şi mai pe faţă spuse, mai la obiect, aşa că atunci va fi mult mai simplu de lămurit chestiunea.

Alt citat din postarea semnată Vsovi:

“Și se vede că le scoți din context tot mai bine ticluite ca să provoci panică... în mintea mea, aia mai săracă; păi e vorba de zidiri de biserici, de zidiri... accentul și sensul punându-se că nu zidirea zidurilor e așa de importantă ci aia duhovnicească, adică trăirea poruncii sfințeniei în popor... frățieTatea și prietenia în Domnul...”

Comentariu:

Raţionamentul făcut aici este fals, vicios şi tendenţios. Vsovi afirmă că “accentul nu se pune pe zidirea zidurilor”; adică, “să mai şi zidim biserici de zid, dar să nu ne preocupe asta în principal, ci mai ales zidirea duhovnicească”. Or, pucioşii spun limpede: să nu se mai zidească nici o biserică de zid (cu o singură excepţie: atunci când Liderii Pucioşi vor spune ei unde, cum şi când trebuie să se zidească), iar în cele existente să se facă “curăţenie” (cităm) “...curăţă fărădelegea din biserici şi din locaşurile numite aşa...”

Iar dacă Vsovi ştie şi recunoaşte singur că mintea–i este ceva mai sărăcuţă, de ce se bagă el în chestiuni care-l depăşesc? Vorba ceea:

Dacă mintea-ţi slabă, tâmplele-ţi apasă
Altuia mai vrednic, replica i-o lasă...

Alt citat din postarea semnată Vsovi:

“Deci în Cuvânt se spune să nu se mai pună mereu bârna de la căruță înaintea boilor, ci să se zidească cum se cuvine dacă folosești căruța pe care ar fi trebuit s-o ffi făcut iarna și vara sanie deci e vorba de a nu veni omul tot mereu la lucru cu luăogica lui aia bouleiană... în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Lui Dumnezeu... că dacă nu, atunci o să ajungem să construim cu toții numai ziduri, că numai avem ce altceva fiindcă toți oamenii au plecat la cules de căpșuni sau de citrice sau la zidit ei tot felul de zidării, că dacă așa au fost învățați să zidească, iată au plecat cu toții la zidit de zid -uri... și au ajuns și la partea a treia... și așa mai departe.”

Comentariu:

Vsovi confirmă ce s-a spus mai înainte: Orice zidire de biserică va trebui făcută de acum încolo doar prin mâinile sau cu aprobările date de pucioşi în numele lui Dumnezeu. Parafrazând spusele lui Vsovi, rezultă că omul nu trebuie să se mai implice “în materie de zidiri și de zidărie ci mai bine să lase din meșteșug mai mult pe Dumnezeu, în mâna Dumnezeului Pucios”. Adică, să nu mai zidească mâinile omului, ca să ridice zidiri de biserici, ci să zidească mâinile Dumnezeului Pucios. Dar cine sunt “mâinile” Dumnezeului Pucios, prin care el face şi desface toate pe pământ?

Ca să ne lămurim, cel mai bine ar fi să vedem ce scrie chiar în cartea lor cea “sfântă”, intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu”. La început, liderii pucioşi pretind că duhul Verginicăi din ceruri îi consideră pe ei ca fiind “mâinile şi picioarele sale”, prin care ea continuă să lucreze pe pământ, deşi cu trupul este de mult sub pământ, iar cu duhul în cer, de unde aduce mereu “cuvinte” în numele lui Dumnezeu:

“Voi sunteţi iubiţii mei, sunteţi mâinile şi picioarele mele, sunteţi glasul şi răsunetul meu, sunteţi împărţitorii cuvintelor mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-10-1990)

Prin anii ’90 liderii pucioşi cochetau cu ideea că ei se identifică mental şi spiritual cu spiritul Verginicăi, decedată în urmă cu 10 ani, în timp ce fizic se identifică doar prin mâinile şi picioarele ei:

“V-am spus că fără voi nu pot aduce nimic de la cer. V-am spus că voi sunteţi mâinile şi picioarele mele, că sunteţi glasul şi răsunetul meu. V-am spus că sunt în voi, şi voi în mine.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-10-1990)

În această calitate, de “mâini şi picioare al Verginicăi” , liderii pucioşi purced la zidirea primei lor biserici de zid, pe care o numesc “Templu” şi o lucrează cu “inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul”:

“Binecuvântaţi să fiţi voi, care veţi lucra acest sfânt lăcaş. Binecuvântate să vă fie inima şi mâinile şi puterea şi dragostea şi timpul, căci pun timpul sub supunerea voastră, şi vom ieşi cu grabă deasupra tuturor puterilor de pe pământ, vom ieşi prin acest început nou, rostit prin poruncă dumnezeiască.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 22-7-1991)