Citat:
În prealabil postat de anna21
Si eu ii pun devreme in pat, dar asta nu inseamna ca dorm. Se harjonesc, se bat cu pernele in intuneric, cad, tzipa, vor apa, vor lapte, vor urs plush, vor biscuiti, vor alta poveste, vor sa povesteasca, fac planuri pt maine, fac planuri pt tot anul, fac planuri de viata in general, filosofeaza, canta.. vor iar la toaleta.. etc.. cam vreo 2 ore tine.
(mai vorbim peste vreun an-doi)
|
Ei, sa stii ca mai mult te-am tachinat.
Cel mare care are 2 ani si 4 luni si si el a inceput sa incerce prin toate metodele sa amane ora culcarii. Mai vrea iar sa-i dea de mancare ursuletului, sa citeasca toata biblioteca, sa se uite la poze, sa manance, sa bea apa, sa mai cante mama inca odata Doamne miluioeste ('eteee' zice), samd. Are insa un ritual aproximlativ de mers la culcare. Daca vad ca ora deja este inaintata scurtez si revin la schema 'ritualului' si desi se mai smiorcaie, accepta. Iar cel mic doarme deja la 6 cel tarziu, fara sa fac eu vreun efort.
Da, cine stie cum o sa fie peste un an doi?
Ideea, ca sa revenim, era ca este important sa ne facem timp unul pentru altul, intr-un cuplu, nu sa fim tot timpul cu copiii. A insista pentru ca ei sa respecte orele de culcare mi se pare foarte important nu numai pentru sanatatea lor psihica si fizica, dar si pentru armonia familiei.