[mariamargareta]

267. Pucioşii se împotrivesc zidirii Catedralei Mântuirii Neamului (I)
(Comentariu la la predica liderilor pucioşi de la “Noul Ierusalim” din 8-11-2010)

Predica pucioşilor din 8-11-2010 începe cu elogierea “celei de-a doua veniri a lui Hristos pe pământ”, venire care se face însă nedeplin, adică aici e vorba de un “Hristos” ciuntit, despărţit de trupul lui înviat, şi Care vine pe furiş, ascuns vederii oamenilor, făcându-Se cunoscut doar prin poliloghie de “Cuvânt” meşteşugit. Acest “Cuvânt” este şi el cenzurat, pentru a nu obosi peste măsură “porţile” (“porţile” desemnându-i la modul conspirativ pe liderii pucioşi) care primesc “Cuvântul”, căci “porţile” sunt neputincioase acum din prea multă oboseală de la statul degeaba printre harnicii lor adepţi care-i înconjoară cu ocrotire şi adulare. Venirea imaginară a lui “Hristos în cuvânt” (care se tot lungeşte şi se lăbărţează de peste 55 de ani încoace, fără nici un fel de finalitate sau măcar de speranţă credibilă) mai înainte de venirea Lui în trup şi în slavă (cea adevărată, proorocită de Biblie), e pusă pe seama unor oareşice “proorocii ale sfinţilor”, “proorocii” care oricât le-ai căuta, nu se regăsesc deloc în Sfânta Scriptură:

“O, e zi de sărbătoare şi de venire a Mea cuvânt pe pământ cu sfinţii Mei, şi lucrez cu milă, căci găsesc neputinţă în porţi. E zi de dor, căci sfinţii sunt mistuiţi de dor pentru venirea Mea cuvânt peste pământ, iar Eu, Domnul, Îmi întăresc porţile ca să intru în cartea Mea cea de azi şi să grăiesc cu tine, popor al cuvântului Meu, şi să spun, tată, la cei nedumeriţi, care se întreabă despre împlinirile proorociilor sfinţilor şi ale slavei Mele peste neamul român, să le spun Eu lor că venirea Mea acum cuvânt la tine ca să păstoresc cu el, este împlinirea proorociilor sfinţilor Mei,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Liderii pucioşi pregătesc ca de obicei masă mare şi praznic de Sfântul Dumitru, la care îi invită pe toţi adepţii lor risipiţi prin oraşe şi sate, cărora le promit că vor chema şi spiritele morţilor la masă, ca să mănânce împreună. Ba mai mult, pe cei mai răsăriţi morţi dintre ei, cum ar fi “mama Verginica” şi “păstorul Daniel”, care au fost scule mari la vremea lor în mişcarea eretică pucioşească, i-au programat ca să le şi vorbească adepţilor, care vor asculta cu gura căscată texte compuse pe ascuns de Mihaela şi recitate în public cu talent oratoric de Nicuşor, texte atribuite spiritelor celor decedaţi:

“O, pregăteşte-ţi iubirea şi puterea ei ca să-Mi găteşti masă de prăznuire, tată, şi să te găteşti tu frumos cu podoabele Duhului Sfânt şi să stăm întru întâmpinarea celor plini de dor, şi apoi să stăm cu ei la masă, iar Eu le fac chemare încă de pe acum lor, şi le fac chemare şi la cei ce aşteaptă învierea şi vor sta cu noi la masă plini de dor şi ei, iar între sfinţii Mei, voi avea grăirea trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi, şi pe care l-am petrecut noi acum un an spre ceata sfinţilor rugători, ceas în care neamul român era în grea cumpănă şi avea nevoie de ajutor din cer şi de pe pământ, din mâna Mea ajutor, şi când i-am mai adăugat un mare rugător între sfinţi la vremea potrivită cu încercarea lui.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Nu e lipsit de interes faptul că liderii pucioşi strecoară prin cuvintele “... trâmbiţei Mele Verginica şi a păstorului Daniel, prin care Mi-am păstorit multă vreme poporul cel de azi” o mare minciună. “Poporul de azi” este alcătuit mai ales din adepţi ai noilor lideri Mihaela şi Nicuşor, iar printre ei abia dacă 1% sunt din poporul cel vechi al Verginicăi, adică acei adepţi care au fost “păstoriţi” pe vremuri de către “mama Gigi” ajutată de către cei doi “păstori” nea’Mişu (zis şi “păstorul Daniel”, după numele lui conspirativ) şi nea’Cristea. Mai mult, este binecunoscut de toţi pucioşii de pretutindeni cât de hulit a fost nea’Mişu de către Mihaela, care l-a marginalizat în ultimii ani ai vieţii (deşi el ar fi fost încă în putere ca să mai “păstorească”), drept pedeapsă că pe vremea când trăia Verginica şi lelica Maria, nea’Mişu n-a susţinut-o pe Mihaela la ascensiunea pe care şi-o dorea cu sete la conducerea sectei, ba dimpotrivă. Între timp Verginica şi nea’Mişu au murit, dar “păstorul” nea’Cristea a rămas, dar a rămas tot marginalizat de către liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor. De ce Mihaela şi Nicuşor nu-l mai pun astăzi la “păstorit” pe nea’Cristea? Pentru că nu vor să mai împartă dregătoria pucioşească cu nimeni. Aşa că, Verginica şi nea’Mişu (zis “păstorul Daniel) n-au “păstorit multă vreme poporul de azi”, aşa cum mint liderii pucioşi, pentru că poporul de azi nici nu exista pe vremea când ei trăiau şi deţineau frâiele sectei.

Naşterea “Cuvântului” de la Pucioasa în trupul Verginicăi, apoi cel al lelicăi Maria, şi apoi în urechile Mihaelei şi în gura lui Nicuşor, este o taină asemuită cu naşterea lui Hristos din Fecioara Maria, dar ea nu este auzită şi văzută de către oamenii de pe pământ. Paradoxal, deşi este prezentată ca o “taină”, iar tainele prin definiţie trebuie cunoscute de foarte puţini ca să fie taine, liderii pucioşi sunt nemulţumiţi că marea masă de creştini nu cunosc şi nu recunosc “taina” de la Pucioasa, “naşterea cuvântului” din mijlocul “poporului” pucios (adică, de la liderii lui, căci liderii sunt “mijlocul”):

“...cei de pe pământ nu ştiu să audă şi să vadă naşterea cuvântului Meu în mijlocul tău, şi se petrece ca şi pe vremea când Eu am venit pe pământ născut din mamă Fecioară acum două mii de ani şi n-au ştiut taina lui Dumnezeu decât puţini în vremea aceea...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)

Spre deosebire de construcţiile lexicale anterioare, prin care liderii pucioşi atribuiau unor duhuri de sfinţi sau de decedaţi vorbiri din cer “de lângă Dumnezeu”, ei experimentează acum o descriere indirectă a acestor contribuţii verbale. Mai precis, “Dumnezeul Pucioasei” reproduce El însuşi ceea ce aude de la duhurile sfinţilor şi a morţilor, folosind apoi expresii lămuritoare de genul “dar acum el spune aşa” sau “dar acum el spune aşa”. Probabil liderii pucioşi s-au sensibilizat la criticile ce li s-au adus pe acest blog, cum că ei de fapt nu promovează “Cuvântul lui Dumnezeu” aşa cum pretind, ci “un cockteil de cuvinte, venite de la diverse duhuri din cer”. În consecinţă, se străduiesc să demonstreze că de fapt numai Dumnezeu vorbeşte, chiar dacă reproduce şi cuvinte ale altor entităţi cereşti, ca exemple pilduitoare. Iată în continuare două exemple. Primul exemplu ilustrează o reproducere indirectă a vorbirii duhului care se pretinde a fi “Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir”:

“O, fiilor, ne întoarcem în carte ca să sfârşim tot cuvântul Meu din ziua aceasta, iar ucenicul Meu Dimitrie va sta lângă Mine în cuvânt, dar acum el spune aşa: — Eu sunt ucenicul Tău [...]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 08-11-2010)