Citat:
În prealabil postat de andreicozia
De ce oare diavolul ne impinge la cercetari pragmatice, la obtinerea dovezilor si la verificari ale celor afirmate de-a lungul timpului de unii si altii si pentru a cerne adevarul de aberatii, deliruri si fanatisme, pe cind Dumnezeu, asa cum spui tu, ne impinge la "crede si nu creceta", doar "prin inima"?...iar cind apar contradictii clare, o dam cu aaaa, ce stii tu dom'le...diavolul este mester mare!
|
Adevărul este Ființa, ceea ce există cu adevărat. Iisus fiind Dumnezeu a spus Eu Sunt Adevărul pentru că numai Dumnezeu există în mod absolut.
Din raportarea noastră la Dumnezeu decurg adevărurile de credință și despre felul cum trebuie să trăim. Poruncile Domnului nu sunt date nici cu scopul construirii unei societăți avansate pe pământ nici cu scopul unui troc cu Dumnezeu. Ele sunt o modalitate de a ne apropia de El pentru a beneficia de darurile Lui acum și mai ales în veșnicie, sunt o manifestare a realităților veșnice în planul omenesc de existență.
Adevărul istoric, evenimentele care au avut loc, de pildă legate de viața în trup a Mânuitorului sau de cine și când a scris cărțile Noului Testament, sau când a fost creată lumea nu-l putem afla prin cercetare pentru că lumea e relativă și indiciile pe care le avem (dovezile istorice etc) sunt toate aparențe create de Dumnezeu.
Singura cale pentru a afla adevărurile necesare mântuirii este inspirația divină, fenomen ce are loc din inițiativa lui Dumnezeu, neputând fi controlată de om. Cercetarea, empirismul este o capcană atât în științele naturii cât și în teologie dacă nu e bazată pe inspirație.