Modest epigon al marelui poet dedic acestă poezie celui care a fost un vulcan de talent și de energie ADRIAN PĂUNESCU pe care am avut onoarea când eram în ultimul an de liceu să îl cunosc persoanl.
Odihnește-te în pace maestre!
Când cei ce au fost apropiați
nu mai sunt lângă tine
căci,nu ai ce să le mai dai,
nici să le faci vreun bine...
Când inima,mâna,piciorul,
sau ochiul nu te mai servesc,
doar întunericul coboară
ușor peste toate...
Lângă tine nu-i
nici o inimă care bate.
Când somnul nu vine,
ultima noapte e lungă
în curând vine moartea
cu coasa ei lungă ,să te ajungă,
doar steaua credinței
îți mai dă mângîiere
în trup obosit,plin de durere.
Luați trupul bătrân,
îngropați-l în tină
Mi-a fost de folos
Eu merg spre LUMINĂ!(D.S)