În prealabil postat de ioanmaria
Draga ingeras pazitor, eu sunt sigura, absolut sigura ca Il iubesti in continuare, si mult inca, esti doar obosita-obosita si necajita. Daca nu L-ai mai iubi ai mai fi atat de suparata pe EL ?
Iar dragostea pe care o simtim pentru El este tot darul sau si este o reflectie slaba-slabuta a iubirii Lui pentru noi. Este chemarea Lui. Deci fii sigura ca si El te iubeste, mai mult inca.
E ca atunci cand ne suparam pe cineva pe care il iubim si care ne iubeste, cand ne suparam pentru ca la un moment dat ni se pare ca/banuim ca vedem de la el un lucru care ne raneste. Dar cand aflam explicatia acelui lucru ne linistim, ne rusinam ca am putut sa credem asa ceva despre el si il iubim si mai mult pentru ca acela e mai bun decat putem noi sa concepem, adica mai bun de o mie de ori decat noi.
Iar acela care ne iubeste se grabeste sa ne copleseasca mai mult apoi cu iubirea lui pentru ca, chiar daca el nu a fost vinovat, sufera odata cu noi pentru suferinta noastra, sufera chiar mai mult pentru ca ne iubeste. Si pentru ca ne iubeste nici nu ii trece prin cap sa se supere ca ne-am indoit de el, ci se bucura ca totul s-a clarificat si putem fi din nou impreuna, se grabeste sa ne consoleze.
Mie mi s-a intamplat asa cu cineva pe care l-am acuzat in mintea mea pe nedrept.
Cred ca e la fel, numai ca acest El din situatia ta e infinit mai bland, iubitor, darnic si iertator, adica poti fi sigura ca nu se va supara si va fi mai capabil sa iti mangaie sufletul.
Daca i-ai spune direct Lui ce simti, tot ce ai scris aici, cu toata sinceritatea, aceste cuvinte dure, fara nici o frica ? Cred ca se va bucura ca ai incredere in El sa-i spui adevarul inimii tale, chiar tu banuind ca Il poti supara, dar arati ca Il iubesti atat de mult incat ai curajul sa Ii spui un adevar chiar dureros, dar adevar. Nu Il vei supara pentru ca El insusi este dupa cum stim cand ne rugam "Duhul Adevarului".
Suferintele nu vin numai ca pedeapsa a pacatelor noastre sau stramosilor nostri, asa spunea parintele Arsenie Boca in "Cararea Imparatiei", sunt si alte cauze.
Tot parintele mai spunea ca "Domnul pe cine iubeste cearta" si alti parinti spuneau ca suferim pentru ca ne iubeste si ne vrea aproape de El, vrea sa ne curete ca sa putem fi in El si El in noi. Si ca odata cu noi sufera si El, ca atunci cand primim o greutate si El e acolo langa noi sa ne ajute cand Ii cerem.
Si ca rasplata Lui, aici sau dincolo, este mult mai mare decat suferinta indurata de noi.
Suferim, de exemplu:
- ca sa ne intarim credinta;
- sa izbavim pacate ale stramosilor nostri pe care noi nu le stim, dar pe care curatindu-le ne mantuim mosii, dar si urmasii nostri - atunci Domnul ne da astea pentru ca are incredere, stie ca le putem duce, El stie ce putem noi daca Il chemam in ajutor si avem rabdare;
- necazurile cu rabdare aduc din strafundurile fiintei noastre la suprafata darurile tainice ale Duhului Sfant ascunse in noi la SfBotez, "talantii imparatiei", care ne ajuta sa ne descoperim menirea vietii noastre si sa ne apropiem de Domnul. Ne fac "aur lamurit in foc".
Ai incredere ca daca te-ai spovedit absolut sigur ai fost iertata. Suferinta indurata pe nedrept, fara a fi pedeapsa deci, cum este cazul tau, este cea mai pretioasa, caci ea este in intregime si pe deasupra de masura platita de Domnul - reflectia ei in dragostea Lui este darul cu supra-masura.
Ai incredere ca absolut sigur El a auzit toate rugaciunile tale, a primit zbaterea ta si sufera si El cu tine. Si iti pregateste ceva bun de tot.
Cand ai facut tot ce trebuie cum ai facut tu - spovedanii curate, pomelnice etc. - cand ai epuizat toate caile de actiune, parintele Arsenie spunea ca rabdarea pana in sfarsit este ea insesi o rugaciune.
Inima sus, ingeras pazitor, o sa fie bine, Domnul sigur este cu tine, iar tu sigur esti cu El.
|