Ispitele, necazurile si luptele din partea diavolului ne sunt de mare folos.
Oricat am fugi, tot nu vom putea scapa de ele mai inainte de moarte.
Daca nu ne'ar fi de un real folos inspre mantuire, Domnul nu ar ingadui ca acestea sa vina peste noi.
Problema apare insa atunci cand nu intelegem calea crestina, care este una "ingusta si anevoioasa".
Cine o face insa "ingusta si anevoioasa", oare nu diavolul, care ne ofera neincetat una "larga si usoara" ?!
Diavolul ne ajuta fara sa isi dea seama. Diavolul ne uraste, vazand ca noi (fapturi cu trup material) putem dobandi ce el a pierdut, adica odihna vesnica. Toate incercarile lui de a ne omora trupul si sufletul ni se fac neincetate pricini de a deveni mai buni, mai curati, mai ascultatori de Dumnezeu.
Toti sfintii au asemanat viata crestina cu o lupta, dusa nu impotriva trupului si a materiei, ci impotriva "duhurilor necurate".
Numai in vreme de lupta poti deveni mai bun (mai intarit), iar nu in vreme de pace, cand toata incordarea slabeste.
Suntem insa inca prea slabi ca sa ne dorim lupta, toti alergand dupa vremea de pace.
Din fericire insa, Domnul nu ingaduie prea des pacea (inca).
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
Last edited by windorin; 03.11.2010 at 11:23:34.
|