[doctor_faustus]

„Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va grăi şi cele viitoare vă va vesti” (In 16, 12-13)

Văzându-i stăpâniţi de dorinţa puternică de a afla cele viitoare şi de teama că nu vor putea suporta cele ce vor veni (căci întristarea umplea, zice, inimile lor) şi socotind că nu trebuie să-i împovăreze cu altele, în chip oportun le îngroapă pe acelea în tăcere. Astfel, îi uimeşte nu puţin, spunându-le că păstrează unele spre cunoaşterea de mai târziu şi li se vor comunica, în mod cuvenit, în viitor, prin descoperirea şi prin luminarea ce va avea loc la timpul potrivit, prin Duhul. Le spune acestea poate văzându-i încă neînstare să înţeleagă cele mai tainice, deoarece nu erau încă luminaţi prin Duhul, nici părtaşi de firea dumnezeiască (II Pt. l, 4). Nu venise încă Duhul Sfânt, după Sfântul Evanghelist, pentru că Hristos încă nu se preamărise (In 7, 39). Deci, vrea să le arate că are încă să le descopere taine foarte adânci pentru mintea omenească, dar nu o face acum deoarece încă nu-i vede în stare să le priceapă. Dar când Duhul Meu vă va preface din ceea ce sunteţi în alţii şi va preschimba mintea voastră ca să voiţi şi să puteţi să depăşiţi tipurile Legii, să alegeţi frumuseţea slujirii în duh şi să preferaţi umbrelor adevărul, atunci veţi înţelege mai uşor cele ale Mele. Căci atunci va fi bine primit şi-şi va găsi loc în voi cuvântul Meu.

Deci socotesc că trebuie să înţelegem că acestea vrea Domnul să le spună ucenicilor Săi. În modul acesta le va ridica înţelegerea la cele spuse acum, ca şi la ceea ce a spus altă dată în chip de parabolă: „Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche... Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă; vinul se varsă...” (Mt. 9, 16-17). Astfel, nu li se potrivesc învăţăturile noi ale propovăduirii evanghelice celor încă neschimbaţi prin Duhul la o viaţă şi cunoştinţă nouă şi nu pot încă cuprinde tainele despre Sfânta Treime. Deci expunerea învăţăturilor mai adânci aparţinea în chip folositor vieţii reînnoite duhovniceşte prin Duhul, care nu mai stăruie în litera Legii, pe care nu o mai primeşte înţelegerea celor ce cred în Hristos, preschimbată în gânduri înnoite şi în stare să vadă cele în care se află frumuseţea adevărului. Iar că înainte de învierea din morţi a Mântuitorului nostru Hristos şi de împărtăşirea de Duhul, ucenicii vieţuiau încă în mod iudaic şi persistau încă în vieţuirea după Lege, deşi taina lui Hristos este mai mare, o poate vedea cineva cu mare uşurinţă.1852 Astfel, fericitul Petru, deşi era mai mare între ucenici, când Şi-a vestit Mântuitorul Patima Sa de pe cruce şi a explicat că trebuie să Se supună îndrăznelilor iudaice, I-a răspuns, zicând: „Fie-Ţi milă de Tine, să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta” (Mt. 16, 22), deşi Sfinţii Prooroci spuseseră clar nu numai că El va pătimi, ci şi ce va pătimi şi când. Pe lângă acestea, mai trebuie să cugetăm şi la altceva: Precum s-a scris şi citim în Faptele Apostolilor, când Petru era flămând şi voia să mănânce ceva, apoi a văzut coborându-se din cer o pânzătură în patru colţuri, pe care erau toate dobitoacele de pe pământ şi peştii şi păsările, şi un glas de sus i-a zis: „Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă,” a răspuns, zicând: „Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat.” De aceea, cu dreptate a fost mustrat, auzind iarăşi: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate” (Fapte 10, 13-15). Apoi trebuie să ne aducem des aminte de Mântuitorul nostru, Care a zis către iudei: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om” (Mt. 15, 11). Observi deci că aveau trebuinţă şi Apostolii de luminarea prin Duhul? Vezi că trebuia să-şi preschimbe iudeii deprinderea în una mai bună şi mai înţeleaptă? Când s-au îmbogăţit cu harul de sus şi din cer, şi-au schimbat puterea şi s-au făcut mai buni ca înainte în cunoştinţă. Atunci i-am auzit spunând cu curaj: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (I Cor. 2, 16). Şi nu arată altceva prin „gândul lui Hristos”, decât pe Duhul Sfânt venit la ei, Care le-a descoperit, potrivit raţiunii cuvenite, toate câte trebuia să ştie şi să înveţe. „Când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul.”1853

Dar priveşte cum veghează asupra celor spuse; vezi trezvia cuvântului. Căci, prezicând că va veni la ei Mângâietorul, L-a numit Duhul Adevărului, adică al Său, fiindcă El este Adevărul (In 14, 6).1854 Şi spune aceasta ca să ştie ucenicii că nu le va veni o putere străină, ci le făgăduieşte să li Se dea pe Sine altfel, prin Duhul Adevărului, adică al Său,1855 pe Care îl numeşte Mângâietorul. Căci nu este de înţeles Duhul ca străin de fiinţa Unuia-Născutului, ci El iese în chip natural din ea, nefiind altceva decât Fiul, cât priveşte identitatea firii, deşi se cugetă ca subzistând în mod propriu.1856 Deci Duhul Adevărului, zice, ne va călăuzi la toată cunoştinţa Adevărului.1857 Căci, ştiind deplin Adevărul, al Cărui Duh este, nu-L va descoperi parţial celor ce-L iubesc pe El, ci le va insufla în mod deplin taina Lui. Deşi acum cunoaştem în parte, cum zice Pavel (I Cor. 13, 9), în această cunoştinţă mică ne străluceşte frumuseţea întreagă şi neclintită a Adevărului. Deci, precum nimeni nu cunoaşte ale omului, după cum s-a scris, decât duhul omului, care este din el (I Cor. 2, 11), în acelaşi mod, după cuvântul lui Pavel, nimeni nu cunoaşte cele ale lui Dumnezeu, decât Duhul lui Dumnezeu, Care este în El. Deci, când va veni, zice, nu va grăi, adică nu vă va face să înţelegeţi de la Sine nimic, ci vă va descoperi taina Adevărului, căci nu vă va grăi nimic din cele străine de Mine. Nu vă va da legi proprii, ci, deoarece este Duhul şi oarecum Mintea Mea, va grăi sigur cele ale Mele. Şi Mântuitorul spune aceasta, nu ca să cugetăm pe Duhul Sfânt ca slujitor, după nepriceperea unora. Voind să-i încredinţeze pe ucenicii Săi că Duhul Său nu este altul decât El, prin raţiunea unităţii de fiinţă, le spune că va grăi şi va lucra şi va voi aceleaşi ca El. De aceea a dăugat: „Şi cele viitoare va grăi vouă.” Prin aceasta spune de fapt: Acestea vi le spun pentru că Duhul este din fiinţa Mea şi este într-un fel Mintea Mea. De aceea, El vă va spune cele viitoare, ca Mine. Căci vi le-am spus Eu mai înainte, dar n-aţi putut să le cuprindeţi. Şi nu v-ar spune ca Mine cele viitoare dacă n-ar fi în Mine, nu v-ar veni prin Mine şi n-ar fi de aceeaşi fiinţă cu Mine.

sursa: idem, pag. 987-989

În pasajul subliniat: "Căci, prezicând că va veni la ei Mângâietorul, L-a numit Duhul Adevărului, adică al Său, fiindcă El este Adevărul (In 14, 6). Şi spune aceasta ca să ştie ucenicii că nu le va veni o putere străină, ci le făgăduieşte să li Se dea pe Sine altfel, prin Duhul Adevărului, adică al Său, pe Care îl numeşte Mângâietorul. Căci nu este de înţeles Duhul ca străin de fiinţa Unuia-Născutului, ci El iese în chip natural din ea, nefiind altceva decât Fiul, cât priveşte identitatea firii, deşi se cugetă ca subzistând în mod propriu. Deci Duhul Adevărului, zice, ne va călăuzi la toată cunoştinţa Adevărului. Căci, ştiind deplin Adevărul, al Cărui Duh este, nu-L va descoperi parţial celor ce-L iubesc pe El, ci le va insufla în mod deplin taina Lui." este din nou vorba, în mod evident despre din nou, venirea Duhului Sfânt făgăduită apostolilor. În acest context că Duhul Sfânt iese în chip natural din fiinţa Fiului lui Dumnezeu, însă din nou, aici este vorba despre trimiterea, dăruirea Duhului Sfânt apostolilor. Deci încă o dată, nici urmă de vreun filioque !! Nu neagă nimeni că dăruirea Duhului Sfânt se dă şi din/prin Fiul, însă trimiterea/dăruirea Duhului Sfânt nu este acelaşi lucru cu purcederea Duhului Sfânt, aceasta fiind din Tatăl (Ioan 15:26)!!