Citind observatiile dvs(va multumesc pe acesta cale pt amabilitate)nu m-am putut abtine sa nu fac o conexiune gratie unui nume:Petru.Va marturisesc ca mereu m-a fascinat ,,portretul"sau in studiile(amatoare desigur)pe care le-am facut analizand Sfanta Scriptura.Petru este extrem de..uman.Cumva,fiecare ne regasim putin in el.In acest sens am citit urmatorul articol(dupa ce l-am gasit undeva prin arhiva RV>Radio Vatican.nn):

,,Figura lui Petru, primul dintre apostolii lui Isus, a caracterizat cateheza lui Benedict al XVI-lea la audienţa generală, miercuri în Piaţa San Pietro. Sf. Părinte a început prin această cateheză o nouă serie de reflecţii în care subliniază personalitatea fiecărui apostol în parte, continuând tema generală a catehezelor despre relaţia dintre Cristos şi Biserică.

Papa a trasat astfel profilul uman şi spiritual al pescarului din Galilea care, punându-şi încrederea în Cristos, a devenit protagonistul unei mari istorii, omul simbol al unei credinţe curajoase şi smerite. Petru rămâne un personaj istoric, a subliniat Sf. Părinte citând recentele descoperiri arheologice de la Cafarnaum (în Ţara Sfântă), şi în pofida misiunii ce i-a fost încredinţate, apostolul nu pretinde să aibă "reţeta de transformare a creştinismului după viziunea noastră".

Un pescar, cu o firmă de familie pe lacul Genezaret, cam aspru dar de o mare sensibilitatea sufletească şi animat de aşteptarea lui Mesia. Un om a cărui viaţă s-a schimbat pentru totdeauna, când un alt om, un rabbi, îi transformă barca în "catedră" şi îi cere să-l urmeze pe valurile omenirii.

Cei aproximativ 45.000 de pelerini prezenţi la audienţă, miercuri în faţa bazilicii vaticane, s-au văzut pe sine în imaginea lui Simon, pescarul din Galileea, descoperind fiecare certitudinile şi fragilităţile proprie credinţe. Inaugurând prin această cateheză reflecţiile despre fiecare apostol în parte, iată portretul pe care Benedict al XVI-lea îl face despre cel care, prin martiriul său pe colina Vaticanului va întemeia scaunul apostolic al Bisericii Romei:

"Petru era un evreu credincios şi practicant, încrezător în prezenţa activă a lui Dumnezeu în istoria poporului său, îndurerat de faptul că nu vedea în prezent acţiunea lui puternică în evenimentele la care el însuşi era martor... Simon apare în evanghelii ca hotărât şi impulsiv; este gata să-şi impună raţiunile chiar şi cu forţa – dacă ne gândim la uzul sabiei în grădina Ghetsemani. Dar în acelaşi timp, este ingenuu şi fricos, şi totuşi sincer, pînă la căinţa cea mai adevărată".

Exact acesta este Petru si in opinia mea.Uman,impulsiv,cu o credinta poate aparent oscilanta dar sa vedem cum era sustinuta credinta sa de dragostea sa pentru Mantuitor.In acest sens va propun acest pasaj din Evanghelia dupa Ioan 21

,,Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă."

Este un pasaj fantastic in opinia mea.Dramatic in esenta sa.Petru reactioneaza cu o emotie si o bucurie greu de descris in cuvinte.Sa ni-l imaginam in barca,poate abatut,poate obosit sau ganditor si deodata afla ca Mantuitorul este aproape de el.Cu o emotie imposibil de disimulat probabil ca s-a imbracat in graba si apoi s-a aruncat direct in apa,nu a mai avut rabdare.Probabil ca a inotat ca un nebun pina la tarm.Toata acesta actiune a lui arata o dragoste sincera,aproape brutal de sincera cu o reactie de copil cand isi vede Parintele.A fugit direct spre EL,chiar si sarind in apa,probabil ca in timp ce inota tarimul i se parea prea departe raportat la nerabdarea si emotia sa.

O dragoste dezlantuita,fara nimic prefabricat,dovada reactia.O reactie ar zice unii simpla dar cat de profunda in esenta ei.Domnul este pe tarm?Eu ma duc la EL,nu conteza ce trebuie sa fac pentru asta.

Urmeza apoi acel dialog cu cele 3 intrebari puse lui Petru de catre Hristos.Dar oare ce-l intreaba? ,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?"Exact asta L-a intrebat pe Petru,cel care tocmai sarise prin apa pentru EL.Petru reactioneza iar sincer ,,Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc".

Este ca si cum Petru nu ar intelege de ce tocmai asta il intreaba ,,Bine,dar stie ca-L iubesc,cu toate caderile mele,stie ca sunt sincer si ca as face orice pentru EL".

Iata o dragoste sincera,fara nimic sofisticat,directa,totala,fara compromisuri.Daca acesta este dragostea la care se refera Pavel atunci va dau dreptate in acest caz.La Petru dragostea este un exemplu de dragoste umana,o dragoste ce nu cunoaste limitele si poate din acest motiv Hristos i-a spus ,,Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui."(Matei 16:18)