[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Spre deosebire de ortodocşi, la catolici funcţionează drept argument actele magisteriale. În mod deosebit cele ale papilor şi sinoadelor, sunt bune şi cele ale episcopilor care sunt învăţători (magiştri) în diecezele lor. Nu ce a spus vreun stareţ sau misionar Varzuvie în variantă catolică luăm în serios, în schimb luăm în serios ceea ce spun papii şi episcopii în comuniune cu el.
De aceea, aştept cu cel mai mare interes să descoperiţi vreun act magisterial prin care singura poziţie permisă era cea clasică. Când veţi ajunge la concluzia că un astfel de act, de fapt, nu există, veţi realiza că enciclica de care vorbeam şi enciclicele în general nu schimbă, de fapt, nimic ce este materie de credinţă sau de morală, ci doar clarifică. Învăţătura catolică este aceeaşi ieri, azi şi mâine, de la Cristos, de la apostoli şi de la Sfinţii Părinţi.

Spre deosebire de catolici, insa, la ortodocsi exista, orice ar spune unii ca Zaharia, libertatea crestinului de a hotari ce anume este bine, daca traieste in credinta vie a Bisericii (manifstata si in sfaturile duhovnicului dar nu numai). Nu este nevoie sa ii spuna papa ;-)

Si totusi, si la catolici a existat si exista in practica pastorala nu numai enciclicele, ci si ceea ce se predica in parohii de catre preotul paroh - caci omul simplu din popor nu se ducea sa citeasca enciclicele in vremurile din urma. Iar ce se predica in biserici era, asta o pot dovedi, ce ziceam mai sus. Se poate gasi asta in manuale si cateheze catolice din acei ani. Am dat nu de mult peste un astfel de manual. (in franceza)
Si am si marturiile unor catolici batrani acum, care au trait acele vremuri. Familia sotului meu este catolica, deci nu vorbesc numai din carti.

Totusi, oricat de mult anticatolicism exista in lumea in care traim, nu poate fi totul inventat... A existat o astfel de atitudine (de a considera sexul ca ceva in sine pacatos, dar scuzabil numai pentru procreere) in Biserica Catolica, in practica. Ea se vede si in hotararea de a avea numai preoti celibatari.

Foarte bine ca aceste lucruri nu sunt scrise in enciclice. Chiar sunt curioasa sa citesc enciclicele dinainte de Vatican 2 care vorbesc despre sexualitate (mi le puteti cita?). Le cunosc, renunosc, doar din surse secundare, in care am citit ca se spunea ca sexualitatea cuplului casatorit are ca scop exclusiv procreerea. M-ar bucura sincer sa nu fie adevarat si sa fi fost doar o aplicare gresita a enciclicelor ceea ce se predica in mod concret. Asa cum eu sunt convinsa ca ideile din tabara parintelui Arsenie Boca despre sexualite nu provin din teologia ortodoxa, ci sunt o aplicatie proasta, o deformare a ei.

Dar repet, nu vreau sa ma cert cu voi... Ce rost are? Ce rost are sa punem in contrast o 'ortodoxie ideala' cu un catolicism al unei alte epoci, cum fac unii ortodocsi? Vorbim aici despre credinta crestina curatata de anumite erori si prejudecati ale trecutului sau ale prezentului. Cum ar trebui sa fie ea? Avem intr-adevar nevoie de hotirari in detaliu ale episcopilor ca sa stim cum sa ne traim intimitatea conjugala? Eu cred ca nu. Asa credea si patriarhul Athenagoras care zicea ca preotul nu intra in dormitorul cuplului.
Cred ca ceea ce este pervers reiese din aplicarea in viata a principiilor Bisericii, si trairea lor concreta. Iar ce este curat tot din asta reiese. Si asta este la laitudinea fiecarui cuplu crestin.
A spune mai mult, in enciclice sau sinoade, cred ca nu este bine.