[Rodica50]

În prealabil postat de andreicozia

Draga Anca si Rodica, ma gindeam ca macar aici sa ignoram acest aspect al laudelor si mindriei personale si doar sa enumeram anumite actiuni, fapte, chiar si atitudini, cit de mici si poate la prima vedere nesemnificative.

Stim cu totii foarte bine ca simpla prezenta la Liturghie in fiecare duminica nu este suficient pentru a fi bifat in cartea vietii si a celor VII a lui Dumnezeu. Noi doar din comoditate vrem sa credem asta, insa adevarata Liturghie incepe DUPA LITURGHIE.

Aici vreau sa schimbam idei si sa ne umplem de Duhul Sfint al faptelor prin emotia si trmurul interior pe care-l simtim cind auzim de fapte bune, emotie care o vrem sa o repetam poate prin repetarea aceleiasi fapte bune.

Parca am mai pornit noi o astfel de lista in care fiacare din noi ne-am simtit atinci ca de un inger prin ce am simtit.

Asa mai invatam si noi de la altii iar altii poate mai tineri or sa aibe si ei o idee cind si mai ales CUM sa actioneze in mod crestin.

Si eu la vremea mea am inteles ascultind, privind si imitind ce simteau unele femei si barbati blinzi cind faceau acte crestinesti.


...si de asemena ar fi de preferat ca macar aici sa lasam deoparte miorlaiala aceea despre lipsa faptelor bune ale credinciosului ortodox, ca vai Doamne nimic bun nu am facut in fata ta, ceea ce este o exagerare neavenita.

Nu am inteles niciodata de unde a pornit vaicareala asta la sfintii care folosesc aceasta sitagma, insa finalitatea fiind de fapt alta...noua ni se sugereaza complet altceva, ca cel om este plin de fapte bune insa este smerit iar modul in care el totusi tine sa aminteasca ca traieste crestineste este prin a folosi negarea faptelor bune cu inteles invers.
Un pic cam straniu si dupa mine cam inutil.

Daca cineva este smerit de-a binelea eu cred ca nu spune absolut nimic si nu o intoarce din condei( bate saua ca sa priceapa iapa)
Oricum nu-i cazul nostru, aici invatam cum sa ne comportam crestineste PRIN FAPTE, de aceea avem nevoie de exemple cit de concise.

Draga Anca si Rodica, ma gindeam ca macar aici sa ignoram acest aspect al laudelor si mindriei personale si doar sa enumeram anumite actiuni, fapte, chiar si atitudini, cit de mici si poate la prima vedere nesemnificative.etc.

Pai spune asa, omule, ca nu te intereseaza si la-ne in mandria si pacatele noastre. Dar eu iti spun ca prin meseria pe care o am, consider ca promovez binele si nu oricum, prin lumina invataturilor noastre, crestine.Daca acest lucru ai inteles- "miorlaiala" , vezi-ti frate de drum, nu am nevoie de smintitori in viata mea! Mai Cozia, sunt un om calit, stiu greul, eram copilul care se bucura de pauza de odihna ca sa mai citeasca putin.Am invatat ca in viata ceea ce este"DA"este DA"si ce este "NU", ESTE "NU".Ramai, frate, in "lumina care te tine pe tine in forma sa lovesti in altii. Vad ca trebuie sa gandim la fel,dar nu se poate, draga, eu sunt copil de taran si nu stiu sa fi cunoscut viata decat prin munca, decat intelegand greul si ducand greul.Cand altii bateau maidanele fara vreo directie, eu munceam din greu. Toata viata unui invatator este plina de fapte bune, pentru ca este modelatorul de caractere.Dar se vede ca aici ai dus lipsa... Iarta-ma, frate ' ca te-am smintit cu laudele mele, fa-le pe ale tale, dar sa fie placute lui Dumnezeu. Uite, asa stiu eu sa le spun, Dumnezeu stie ce am vrut sa spun, dar probabil nu stiu sa ma exprim si nici sa inteleg. Rabda-ma asa cum sunt, ca sunt plamadita si eu de Dumnezeu!