Citat:
În prealabil postat de ingerul_pazitor
Imi pare rau ca incep asa acest thread dar cer ajutorul vostru si simt nevoia sa ma confesez.
Dragii mei, toata viata l-am iubit pe Dzeu dar de cand am niste prob de sanatate care dureaza de 5 ani si care m-au chinuit destul ----------------zic eu, desi m-am spovedit de n... ori si impartasit si am plans de nu mai am lacrimi am ajuns sa nu mai am incredere in El deloc.
Imi trebuie sa va scriu un roman ca sa va fac sa intelegeti dc simt acum ce simt.
Concluzia este, ca nu ma impac cu o idee deloc. Eu sunt convinsa ca El m-a imbolnavit ok din cz pacatelor mele desi m-am declarat vinovata si i-am promis ca voi fi un om mult mai bun numai sa ma ajute si acum imi zice hai descurata-te si desi am incercat sa nu il consider razbunator totusi nu imi iese, nu vreau sa imi spuneti ca sunt ispite de la satana ca daca Dzeu ii ingaduie sa faca asta, atunci as putea zice ca sunt mana in mana si tot la concluzia ca El poate face ceva dar nu vrea.Ce parere aveti ?
|
Draga inger pazitor, poate nu stii ca Dumnezeu pe cei pe care ii iubeste, pe aceia ii si incearca ca sa ne vedem starea sufleteasca si credinta si rabdarea. Si cum pe toti ne iubeste, pe toti ne incearca.
De ce crezi ca ingaduie suferinta? Pt. ca altfel nu L-am cauta cu adevarat in noi, pt. ca altfel nu ne-am da seama ca pacatul ne desparte de El si ca de fapt despartirea asta e cea care ne doare.
Ne vrea pentru El, dar ne vrea curati launtric de toate relele pe care le-am lasat sa se salasluiasca in noi. Insa fara suferinta (ori intr-un fel sau altul) nu se curateste nimeni sufleteste, asa cum aurul ramane murdar si plin de zgura daca nu e lamurit in foc.
Taina suferintei nu se poate intelege si epuiza nici intr-o viata, d-apoi in cateva postari pe forum.
Vezi ca suferinta si boala au multe subtilitati din care ai de invatat ceva: pt. durerile fizice iei medicamente dar de fapt boala e in adancul tau, in relatia sufletului tau cu Dumnezeu.Doar prin Hristos ne vine tamaduirea. De fapt tamaduirea trupeasca e o consecinta a vindecarii relatiei tale cu El.
Citeste daca poti vietile sfintilor sau marturii din temnitele comuniste, sa vezi acolo rabdare in suferinte! Si ce suferinte!!!! O sa intelegi mai bine ce ti se intampla.
Mie mi-au iesit toti gargaunii din cap (aproape :)) dupa ce am citit Coborarea in iad-fenomenul Pitesti a lui Nicolae Popa si altele de genul asta.
E cineva pe aici pe forum care are o semnatura foarte sugestiva: „ma plangeam ca n-am bani de sandale, pana cand am intalnit un om fara picioare”.
si vezi ca mai e un paradox: a fugi de suferinta prin care te poti purifica sufleteste echivaleaza cu a pierde virtutile pe care le-am fi putut dobandi la capatul lor, a nu dobandi cununa de la capatul suferintei.
Rabdare, rabdare si pune-te sa scrii romanul de care ziceai. E si asta o forma de terapie daca reusesti sa dai nume trairilor de nenumit.
toti sfintii cu tine