numai Dumnezeu stie cat de mult am incercat si m am straduit sa fac sa fie bine cu sacrificii enorme. nu as fi vrut sa divortez niciodata, am in mine ideea de familie puternic inradacinata, stiu cat e de importanta familia pentru copii, stiu ce inseamna lipsa unuia dintre parinti in dezvoltarea copilului; si am luptat ani de zile si am incercat sa mi iau asupra mea responsabilitatile toate, am fost si femeie si barbat. dar am obosit, iar acum, dupa tot efortul meu, dupa toata aceasta lupta cu a pastra ceva ce de fapt nu exista, ma lupt sa pot avea cu mine tot ceea ce am pe lumea asta, copiii mei. mi se pare inuman sa incercisa iei copiii de langa o mama, atunci cand o faci doar pentru a o rani ca a avut curajul sa spuna ca nu mai poate sa traiasca in conditiile in care a trait si doar din orgoliu masculin ranit.
am sa merg sa ma rog asa cum m ati sfatuit , va multumesc tare mult si daca mai aveti vre un sfat , va rog, ma ajuta
|