Fiul întelept înveseleste pe tatãl sãu
iar cel nebun este supãrarea maicii lui.
Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fãrãdelege; numai dreptatea scapã de la moarte.
Domnul nu lasã sã piarã de foame sufletul celui drept; însã el respinge lãcomia celor fãrã de lege.
Mâna lenesilor pricinuieste sãrãcie, iar mâna celor întelepti adunã avutii. Cel ce adunã în timpul verii este un om prevãzãtor, iar cel care doarme în vremea secerisului este de ocarã.
Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperã fata celor fãrã de lege. Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiti va fi blestemat.
Cel cu inimã înteleaptã primeste sfaturile, iar cel nebun grãieste vorbe spre pieirea lui.
Cel ce umblã întru neprihãnire umblã pe cale sigurã, iar cel ce umblã pe cãi lãturalnice va fi dat de gol.
Cel ce clipeste din ochi va fi pricinã de supãrare; iar cel care ceartã cu inimã bunã asazã pacea.
Izvor de viatã este gura celui drept, dar gura celor fãrã de lege, izvor de nedreptate.
Ura aduce ceartã, iar dragostea acopere toate cusururile.
Pe buzele omului priceput se aflã întelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuintã.
Cei întelepti ascund stiinta, iar gura celui fãrã de socotintã este o nenorocire apropiatã.
Avutia este pentru cel bogat o cetate întãritã; nenorocirea celor sãrmani este sãrãcia lor.
Agonisita celui drept este spre viatã; roadele celui fãrã de lege spre pãcat;
Cel ce pãzeste învãtãtura apucã pe calea vietii, iar cel ce leapãdã certarea rãtãceste.
Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce rãspândeste defãimarea este un nebun.
Multimea cuvintelor nu scuteste de pãcãtuire, iar cel ce-si tine buzele lui este un om întelept.
Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fãrã de lege este lucru de putin pret. Buzele celui drept cãlãuzesc pe multi oameni, iar cei nebuni mor din pricinã cã nu sunt priceputi.
Numai binecuvântarea Domnului îmbogãteste, iar truda zadarnicã nu aduce spor.
Ca o pricinã de bucurie este pentru nebun sãvârsirea unei fapte rusinoase; la fel este cu întelepciunea pentru omul priceput. De ceea de ce se teme cel nelegiuit nu scapã, iar cererea celor drepti (Dumnezeu) o împlineste. Precum trece furtuna, asa piere si cel fãrã de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintitã.
Precum este otetul pentru dinti si fumul pentru ochi, asa este omul lenes pentru cei ce-l pun la treabã.
Frica de Dumnezeu lungeste zilele (omului), iar anii celor fãrã de lege sunt putini.
Nãdejdea celor drepti este numai bucurie, iar nãdejdea celor pãcãtosi sfârseste în rãu.
Calea Domnului este o întãriturã pentru cel desãvârsit si o prãbusire pentru cei ce sãvârsesc fãrãdelegi.
Niciodatã cel drept nu se va clãtina, iar cei nelegiuiti nu vor locui pãmântul. Gura celui drept rodeste întelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunãvoirea, iar gura pãcãtosilor strâmbãtatea.
( de la Parohia Sfantul Nicodim din Craiova)
|