Citat:
Īn prealabil postat de Seraphim7
,,Cine iubeste lumea si cele ce sunt ale lumii,in acela nu este dragostea lui Dumnezeu'',spune Sf Ioan Teologul,dar noi toti traim in lume ,facem parte din ea,noi suntem lumea ,fiecare dintre noi este un element al lumii.Dar cum putem iubii pe Dumnezeu ,sau cum putem atrage dragostea lui,salasluind in lumea care ne trage dupa ea,care ne momeste,care nu ne lasa in pace oferindu-ne din cupele ei pline cu mireasma atatatoarea.Putem oare slujii cu adevarat pe Dumnezeu gustand uneori si din cupele placerii desarte?
|
Pentru mantuire, luptam cu trupul, cu lumea si cu diavolul indiferent daca ne aflam in manastire sau in mijlocul lumii. Fara alergare nu se poate obtine cununa. Iar fara aceasta lupta nu putem sa ne mantuim. Cadem, ne ridicam, luptam cu noi insine, mai eliminam din tentatii si din greseli pana cand simtim ca-I suntem placuti lui Dumnezeu.
Citesc acum ,,Filocalia de la Optina'', o carte plina de sfaturi intelepte. Exista atatea lucruri marunte sau mai mari care ne pot scapa din vedere in drumul spre mantuire. Dar ni le poate aminti Dumnezeu la Judecata. A-L sluji pe Dumnezeu cu adevarat - frumos spus.
Daca pe un imparat pamantesc il cinstim si il slujim cum se cuvine, ii aducem bucurii si nu intarzie sa ne rasplateasca devotamentul. Daca, insa, isi da seama ca furnizam informatii dusmanului sau, se supara si s-ar putea sa ne destituie. Cam asa stau lucrurile si cu Imparatul Ceresc. Exista, desigur, si pocainta care poate fi mai mult sau mai putin intensa, mai mult sau mai putin formala.
Spun Sfintii Parinti ca este bine sa ne caim in fiecare zi pentru pacatele noastre si sa ne rugam sa putem pune inceput bun pocaintei adevarate. Daca ne dorim cu adevarat, Dumnezeu ne asculta rugaciunea si ne ajuta sa uram pacatul.