Citat:
Īn prealabil postat de wassabi
stim asta cu totii. ce semnalam eu este atitudinea dura, inflexibila a celor care spun aici ca sunt crestini ortodocsi. ce semnalez eu este ca majoritatea crestinilor ortodocsi de pe acest forum sunt oameni care nu au mare legatura cu invatatura lui Isus ci sunt aici doar pt A AFISA o atitudine de crestin, evident asa cum o inteleg ei. ei inteleg ca a fi crestin inseamna a te duce la biserica, a tine canoane, post etc uitand insa ca a fi crestin inseamna, inainte de toate, sa arati iubire aproapelui. cum pot acesti oameni sa se declare crestini cand ei iau piatra si arunca, CU MARE BUCURIE, ori de cate ori au ocazia. De ce o fac cu mare bucurie? Pt ca, cred ei, prin comparatia cu acel pacatos ei se simt mai buni, se simt superiori, uitand, iarasi, esenta crestinismului: umilinta, lipsa mandriei, iubirea aproapelui. eu sunt dezamagit de cei mai multi dintre crestini ortodocsii mei, oameni care se calca in picioare si isi vb urat unul altuia ca sa atinga moastele unui sfant. am fost in biserica cu copilul meu cand acesta era mic (2 ani jumate) si pt acesta nu era linistit si tacut (era copil) mi s-a spus sa ies afara cu copilul in biserica. astia sunt crestinii ortodocsi care se erijeaza aici in judecatori si sfinti, sunt oameni care cred ca mantuirea n-ajunge pt toata lumea si simt nevoia sa se bata pentru ea. cel mai grav este ca nici preotii nu insista sa schimbe oamenii de aceasta abordare.
|
Fratia ta prezinti doua stari diferite: o data este starea "crestinului de forum" si totodata, starea crestinului in general.
Pe forum, nici eu nu pre pun mare baza pe afirmatii de genul "eu sunt crestin", pentru ca, in mod obligatoriu, crestinismul se traieste nu doar se expune verbal! Are si vorbirea despre acestea un anumit rol, chiar un anumit folos, dar implica riscuri.
Despre starea "din-afara de forum", spre a inlelege, hai sa facem un mic exercitiu de imaginatie: vine la mine, preotul, un crestin care spune:
- Eu sunt crestin! Vreau sa fiu considerat in Biserica conform acestei stari ce o am!.
De regula, aceasta "considerare" are drept scop unirea cu Hristos prin Taina Impartasaniei. Ce trebuie sa fac eu in aceasta situatie? Bineinteles ca trebuie sa-l cercetez, printr-un
dialog duhovnicesc, spre a vedea cat adevar este in afirmatia sa. Dreptul si obligatia mea de a face asta se bazeaza pe postura de "administrator al margaritarelor celor sfinte in Biserica" pe care am primit-o de la Hristos. Spre ajutor in lucrarea mea voi avea Duhul Sfant si invatatura Bisericii (dovedita a fi tot de la Duhul sfant), inclusiv canoanele normative! Deci plec la acest dialog duhovnicesc si descopar ca omul minte!
Daca o face din rautate fata de Dumnezeu sau fata de Biserica sa, incerc pana la de trei ori sa-l inteleptesc cu cuvantul si exemplul meu. Daca se intelepteste, "am castigat pe fratele meu"! Daca nu si se arata tot vrasmas, Domnul cu el! (In realitate exista si posibilitatea ca acest "contor" sa fie foarte usor resetat!).
Daca insa, nu este din rautate minciuna lui, ci din nestiinta sau putina credinta, dar omul arata deschidere spre a primi cu inima buna chiar si certarea de este nevoie,
ce sa fac eu, om la fel ca si el, cu acesta? Trebuie sa-l acopar, ca pe cel cazut intre talhari, si sa-l oblojesc cum ma pricep eu mai bine, fara sa-i vadesc pacatul sau neputinta. Ce multi din acestia vin la preot, nici nu-ti dai seama! Cei mai multi crestini de azi sunt asa!
Fratia ta, pe drept cuvant, mahnit fiind de comportamentul lor rautacios si departe de a fi asemenea ipostasului ideal, vrei sa-i consider necrestini. Eu ajung, asemenea fratiei tale, de multe ori in aceiasi situatie, dar minunea vietii mele si credinta mea ca eu sunt, aprioric, chiar mai rau decat oricare din cei ce vor putea veni vreodata la mine, nu-mi permite sa fiu altfel decat ingaduitor cu acestia. Te sfatuiesc sa incerci sa faci asemenea si vei scapa de multe neajunsuri pe care la ai privitor la marturisirea ce-ti doresti sa o faci, in mod personal dar in comun, in Biserica.
Pe langa toate acestea, trebuie avut in vedere ca Biserica suntem noi, cu bune si rele! Capul Bisericii, Hristos, ne calauzeste si asteapta, cu rabdare si dragoste desavarsita, ca fiecare madular, sau potential madular, sa faca macar pentru o clipa voia Sa in Duh si Adevar! Cine prinde aceasta clipa si va fi gasit de "Marea Trecere" in ea, in aceasta va fi judecat! Noi nu stim insa cand va fi momentul trecerii, asa ca este recomandat, pentru a avea maximum de eficienta
, sa cautam, spre impartasire cu ea, clipa de Duh si Adevar in fiecare clipa ce alcatuieste cursul vietii noastre pamantesti!
Fie ca si fratia ta sa fii gasit cuprins de clipa minunata a marturisirii adevarate si sfintitoare atunci cand Domnul va cere sufletul tau!
Cu dragoste si rugaciune, un preot mic!