De ce nu zburăm ca îngerii spre înălţimi ?
Pentru că ne tăiem aripile sufleteşti.
De ce uităm să îngenunchiem spre răsărit ?
Pentru că gândurile sunt doar spre cele ce-s lumeşti.

Nu avem timp să tindem spre Lumină.
Ne înconjoară mii de griji mărunte.
Uităm mereu că suntem oameni trecători
Şi vrem să rezolvăm prea multe.

Şi trece viaţa ca un vis.
Timpul pierdut nu îl mai prindem niciodată
Şi pentru suflet ce putem să dăm în schimb?
E mai preţios ca lumea toată.

Umblăm în întuneric pe pământ
Şi n-avem timp ca să privim Lumina.
Să înălţăm spre ceruri ochii şi să o chemăm
Şi Ea ne va cuprinde cu iubire inima.

De ce nu zburăm ca îngerii spre răsărit?
De ce nu vrem să ne înălţăm către Lumină ?
Căci Ea ne aşteaptă să ne întoarcem cu iubire.
Să îngenunchiem cerând iertare pentru a noastră vină.