Tocmai spuneam: perversiunea are multe forme. Tot perversiune se cheama si aceea in care dorim sa parem mai virtuosi decat suntem, aruncand cu noroi si acuze si dandu-ne pe noi drept exemplu de perfectiune.
...
Am asistat la multe discutii pe aceasta tema fiindca intamplarea a facut ca pentru o perioada de timp sa fac parte fara sa vreau dintr-un cuib de viespi. Din fericire pentru mine in acea perioada eram deja "vaccinat". Dar ma amuza interesul lor pentru astfel de subiecte. Directorul companiei spunea: "Eu il pup pe ala in **** care n-a dat o *****!"
Evident, biserica pentru ei era motiv de hula pentru "popi betivi si curvari". Nu-i luam drept model de urmat, si nu la ei ma refeream ca si grup de prieteni... Cu mine s-a intamplat cu mult timp in urma. Eram tanar si aiurit... Eram in Timisoara prin anii "85 cu studenti si studente de la medicina, electro, chimie, TCM. Mai mereu se intampla sa fie ziua cuiva, sau chiar daca nu era, mereu gaseam un motiv sa ne intalnim la cate cineva, unde trebuia sa iau cu mine chitara si magnetofonul... Dumnezeu era cu totul abstractizat... In acea perioada am acceptat, in aburii alcolului, sa fac lucruri mai putin firesti cu o femeie! Am trait mult timp tzopaind dintr-un pat in altul, pana am simtit ca ma scufund... M-am insurat tarziu cu cineva pe care n-o meritam. Dar poate tocmai vinovatia mea o fascina si o facea sa lupte impotriva tuturor celor care ii spuneau ca merita mai mult!...
Ispita a venit si dupa aceea... Cu ajutorul surorii mele, una dintre "ex"-uri, a venit la vreo doi ani dupa casatorie, cand eram singur acasa. Am stat vreo 4 ore, doar noi doi, depanand amintiri, dar... numai atat. Acum, chiar in urma cu doua luni, am intalnit pe cineva foarte drag sufletului meu, o iubire nevinovata din tinerete. Dupa vreo jumatate de ora ne-am despartit facand schimb de numere de telefon. Cand am ajuns acasa, m-a sunat si mi-a spus direct ca trebuie sa rezolvam o problema ramasa nerezolvata. Cred ca am surprins-o neplacut cand i-am spus ca nu se poate, chiar daca ar fi Cindy Crawford. Pentru mine, timpul dezmatzului, a trecut demult, iar singura tentatie la care n-am rezistat a fost in Londra, unde eram singur si intr-un moment de cumpana... (Cred ca am mai povestit undeva de acest episod) Si probabil ca nici atunci nu s-ar fi intamplat daca n-as fi sustinut sus si tare ca "Eu niciodata! Eu... NU!" Am tradat precum Petru, desi pe mine nu ma avertizase nimeni si nici constrans nu eram!...

Nu stiu de ce am simtit nevoia sa-mi reamintesc despre aceste momente din viata mea. Poate pentru ca vreau sa se stie ca nu sunt nici pe departe un exemplu pozitiv, ci am pacate de care imi este rusine pur si simplu. Dar spunandu-le, ma simt parca mai usurat. Daca vreti sa ridicati piatra, aveti tot dreptul!...