Hm! Delicat subiect! Ma intreb cati au cu adevarat ceva de spus, dar n-o fac sa nu-i stie lumea? Omul e pervers si fara sa fie pervers!... (Daca ma intelegeti ce vreau... pentru ca sa spun!...)
Adevarul este ca pleci la drum inocent ca un copil, nu ai astfel de dorinte, fiindca nu le-ai experimentat inca si-ti repugna pur si simplu. Esti curat si naiv, esti ironizat pe alocuri, esti privit ca o ciudatenie de catre "experimentati". Si... te simti complexat intr-o oarecare masura, fiindca de altfel iti place grupul din care faci parte, cu veselia lui, cu atitudinile dezinvolte...
Apar apoi imaginile unor filme, citirea unor carti, avansurile unor persoane care nu sunt chiar de lepadat. Iar tu te vezi alunecand centimetru cu centimetru fiindca... dincolo de inocenta este o alunecare continua. Si "experimentezi" pentru prima oara cand nici nu stii daca ti-a placut sau nu, dar faptul s-a consumat. Este ca o prima tigara, sau drog (nu stiu cum o fi, dar ma gandesc), iar apoi te pomenesti visand ca parca ai mai vrea.
Pana intr-o zi cand, ceva in viata nu mai merge cum mergea, desi aparent se indeplinesc toate conditiile. Orice-ai face si pe unde mergi, incepi sa te lovesti ca de un zid vascos, de tot felul de probleme. Si nu intelegi de ce, fiindca nu te stii vinovat!... Si continui in pacat, si nu indraznesti sa-l spui duhovnicului ca-ti e o rusine de crapi!... Pana intr-o zi cand ajungi intr-o fundatura si mintea ti-o ia razna de zici c-ai feshtelit-o... Si-atunci, alergi la duhovnic (care de altfel "stia" el cum stau lucrurile cu tine, dar te lasa sa te trezesti singur), si-i spui cu lacrimi in ochi cat de mult ti-ai batut tu joc de templul cel sfant!... Iar el, daca vede cainta sincera, stie ca n-ai sa mai repeti si stie si ce canon sa-ti dea. Daca-i spui ca o enumerare banala "Am facut-o si p-asta, parinte!", nu prea se intelege cainta si nici ca nu se va mai repeta.
Dupa un timp nu-ti mai apar astfel de ganduri nici macar in vis, dar in suflet ramane acel regret ca esti cel mai nevrednic dintre pacatosi si ca nu mai meriti toate bucuriile pe care Dumnezeu inca ti le mai da. Te astepti parca sa-ti ia totul dintr-o data, si sa-ti traga un shut in fund ca te-ai intins la mai mult decat ti se cuvine!...
Nu judec pe nimeni, ci doar spun ca totul in viata se plateste intr-un fel sau altul. Dumnezeu decide cand si cum!