[Elesya]

CA PE UN DIAMANT

Strivit zăceam sub scoarţa humii în bezna pururi blestemată
Şi plin de lut duceam robia în miezul stâncilor bătrâne,
Când mâna Ta mia scos de-acolo şi mia spălat de orice pată
În apele eternităţii ca pe un diamant, Stăpâne!…
Curând apoi chemaşi asupră-mi tăişul aspru al durerii
Şi mi-ai cioplit în mii de feţe amarnic sufletul din mine
Ca pe un diamant, Stăpâne, ce şi-a sporit harul puterii
Căci înmiit va să răsfrângă lumina ce-a cuprins în sine.
Ca pe un diamant, Stăpâne, mi- ai pus în crucea stemei Tale
Şi în aurul iubirii sfinte mi- ai ferecat, – deasupra urii -
Să licăresc în noaptea vremii, când stele n- or mai fi pe cale,
Ca un surguci al slavei Tale pe larga frunte a făpturii!

de Vasile Voiculescu