[Elesya]

Boala si tamaduirea sufletului

Sufletul este alcatuit din minte, ratiune(cuvant) si duh, corespunzand modului existentei Preasfintei Treimi.

Sfantul Ioan Damaschinul spune ca Dumnezeu a creat sufletul omului rational si mintal; el este inzestrat si cu duh, care asa cum spun Parintii, este "dragostea mintala a sufletului". Mintea este ochiul sufletului.

Ea este cea care dobandeste experierea lui Dumnezeu. Daca mintea este sanatoasa si ratiunea este sanatoasa. Daca mintea este sanatoasa, dragostea este si ea sanatoasa, deoarece este intoarsa catre Dumnezeu si astfel se pune in lucrare "betia" duhului si rapirea mintii.

Daca mintea este bolnava, cadem din adevarata dragoste, adica avem parte de idolul dragostei, numit de Parinti "dragoste necuviincioasa".


Deoarece omul este fiinta rationala, adica este creat dupa chipul Cuvantului, de aceea sanatatea spirituala consta in faptul de a fi in relatie cu acest chip, adica cu Hristos. Puterile sufletesti cand se misca conform firii, adica sa calatoresca spre Dumnezeu si sa-L caute pe Acesta, sunt sanatoase.


Cand sufletul omului este dominat de patimi, care sunt, in principal, miscarea puterilor sufletului contra firii, si cand nu poate sa vada pe Dumnezeu ca lumina, atunci este bolnav duhovniceste.


Boala, dupa Sfintii Parinti, este stagnarea, moartea si intunecarea mintii.In aceasta stare, mintea omului subfunctioneaza, este confundata si identificata cu ratiunea, cu patimile si cu conditiile mediului. Din aceasta anomalie sunt create toate problemele numite psihologice.


Psihologii contemporani nu cunosc foarte exact aceasta stare, de aceea nici nu pot sa inteleaga problemele reale ale oamenilor.


Dupa Sfantul Simeon Noul Teolog, sufletul omului daca nu are energia Sfantului Duh, care este suflet al sufletului, si minte a mintii noastre, este mort. "Caci precum trupul nostru, chiar daca este bolnav, char daca nu, fara de suflet este cu neputinta sa se miste, tot asa si sufletul, chiar daca pacatuieste, chiar daca nu, fara Sfantul Duh mort este si nu poate sa traiasca viata vesnica intru totul".


Acest pasaj arata limpede ca boala sufletului este absenta Duhului Sfant. Astfel in Traditia ortodoxa chiar daca omul este psihologic echilibrat, char daca nu are conflicte interioare, fara sfantul Duh este bolnav si mort.


Dupa Sfantul Simeon Teologul, bolnavi nu sunt numai cei care au conflicte psihologice, ci in principal cei care au in ei salasluit diavolul, prezenta existentei personale.


Vindecarea sufletului este, in principal si inainte de orice, crearea de viata si luminarea mintii.


Aceasta creare de viata a mintii se face prin lucrarea harului dumnezeiesc, dar si prin conlucrarea omului.
Sfantul Grigorie de Palama spune:"Prin curatirea mintii este atinsa si adevarata cunostere a noastra insine".


Multi astazi invata ca omul poate sa ajunga la cunosterea lui prin autoanaliza si psihanaliza. Cand cineva se autoanalizeaza, exista posibilitatea sa ajunga la schizofrenie.


Metoda ascetica este simpla. Prin supravegherea mintii, prin purificarea si intorcerea ei in inima, prin pocainta si rugaciune mentala, prin pastrarea poruncilor lui Hristos, se urmareste eliberarea de imagini si de inrobirea ei lucrurilor perceptibile, si astfel intorcand-o in inima, sa vada linistea ei interioara.

Cunoasterea noastra insine se face prin lucrarea Sfantului Duh. Astfel vindecarea mintii nostre dezvaluie existenta patimilor, drept care, luminati de Sfantul Duh si intariti de El, putem sa luptam impotriva lor.


Numai cand harul lui Dumnezeu s-a aprins in inima, ne scapa de bolile sufletesti. Numai adevarata pocainta, prin marturisire si lacrimi curateste rana inimii. Numai profunda pocainta schimba toate problemele psihologice in stari duhovnicesti si vindeca sufletul nostru.


Cand spunem ca focul dumnezeiescului har elibereaza omul si vindeca boala mintii, intelegem ca omul se afla in Biserica Ortodoxa si primeste indrumare de la un sfintit parinte duhovnicesc.

Pentru ca parintii duhovnicesti au trecut toate aceste stadii si, prin urmare, au puterea sa vindece. Credinta omului in posibilitatea vindecarii, dar si cunoasterea preotului terapeut pot sa ne reduca la viata
psihoterapia ortodoxa