Multumesc mult pentru raspuns, frate Zaharia.
De multe ori ceea ce se intampla in lume depaseste nivelul cunostintelor si a experientei proprii. In asemenea caz nu incep prin a ma indoi si a refuza, ci prin a cantari, comparand cu ceea ce am acumulat de la cei intelepti: de la duhovnic si din carti. Dar si atunci puterile proprii pot fi prea mici.

Cand am intrat pe forum acum 4 ani am inceput sa citesc despre vremurile cele de pe urma, iar ceea ce am aflat m-a coplesit. M-am incurajat singura la gandul ca acele vremuri sunt intr-un viitor indepartat, nu in generatia mea si poate nici in generatiiile imediat urmatoare. De la o vreme insa, aproape nu e zi ca sa nu vad cum semnele, pe care le-am gasit in Scriptura, sau in scrierile parintilor bisericesti, se adeveresc, si cum acele vremuri indepartate, lipsite de Duhul Sfant, se apropie vertiginos.

Acum 2-3 ani am fost la o manastire si parintele de acolo ne-a spus de hoardele de diavoli, care stau deasupra manastirii si asteapta sa se dezlantuie; anul acesta am vazut, prin cele intamplate acolo, ca vremea aceea apartine viitorului foarte apropiat.

De aici si indemnurile din Biblie, din Sf. Liturghie, de la duhovnici: rugati-va neincetat! Unde este rugaciune nu razbate raul; asta am simtit-o pe propria mea piele, atunci cand am fost in situatii grele, dar din care am iesit teafara: nimic nu rezista rugaciunii inimii.

In ceea ce-l priveste pe parintele de la Brancoveni, noi, enoriasii, suntem prea mici pentru a lua asa o hotarare singuri. Am inteles dintru inceput ca nu a fost o hotarare pripita, ci una motivata si bine argumentata. M-am lamurit si in privinta celor ramasi in urma: golul creeat este mai mic decat ceea ce au construit din punct de vedere duhovnicesc, cat timp a fost parintele cu ei. Am mai inteles si faptul ca a ales sa ramana in Biserica Ortodoxa.

Dar ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla. Daca Dumnezeu permite, lucrurile vor lua calea spre care tind deja. De aceea nu cred ca schimband locul ne putem feri de raul, de care am fi avut parte ramanad pe loc. Chiar dimpotriva: acesta se va arata dintr-un unghi si mai urat, incercarea devenind mai mare, dar si rasplata deasemeni pe masura, daca reusim sa ii facem fata cu ajutorul lui Dumnezeu.

Sa ne ajute Dumnezeu pe toti, sa iesm cu cununa din aceasta viata plina de tot felul de incercari. Sa nu uitam nici o clipa ca Il avem pe Dumnezeu ocrotitor si ajutor; la fel si pe Ingerul nostru pazitor. Nu suntem singuri.