Si eu cred in Iisus, dar cel prin care eu, pacatosul, ajung sa-L si primesc, este (printre altii) episcopul. Episcopul este reprezentantul Mantuitorului pe pamant, iar preotii, ucenicii lui. Preotii trebuie sa faca ascultare si e foarte greu de sesizat momentul cand episcopul (sau patriarhul) se face cu adevarat vinovat de ceva, sau este doar un zvon rautacios. Este foarte greu de inteles starea sufleteasca a unei inalte fetze din ierarhia Bisericii, cand trebuie sa faca un anumit compromis si ce s-ar intampla cu "turma" lui, daca nu accepta compromisul. Si este si mai greu atunci cand tu, un parlit de preot din provincie, sau unul de mare influenta dintr-o catedrala metropolitana, sa indraznesti sa ridici vocea impotriva oranduirii, ba mai rau, sa-ti iei bocceluta si sa pleci in ascunzisul codrului, gasindu-ti prieteni credinciosi printre lupi si jivine salbatice, decat printre cei ce-si spun "unsii lui Dumnezeu"!

Din pacate, in ultimul timp ma intreb din ce in ce mai des, unde este adevarul si ce-i de facut, fiindca tot mai multe voci razbat despre pretul cu care se cumpara un post de preot intr-o parohie (bunicica), despre impunerea unor taxe marite catre biserici, (de parca bisericile sunt pline de credinciosi generosi si bogati, nicidecum de babute necajite si oameni nevoiasi ajunsi cu cutitul la os!); despre obligativitatea unei cantitati de ceara, (de parca un canon de iertare a pacatelor consta in cumpararea de lumanari cu kilogramele nicidecum de cat mai multa rugaciune si lacrimi de cainta) si despre inca multe altele pe care eu ori nu le cred, ori nu le inteleg. M-am luptat si inca mai am puterea sa ma lupt si sa iau apararea (fara sa cunosc totusi adevarul) tuturor celor care se roaga pentru noi, plebea de jos, de doua ori victime ale lipsei de informatie si cultura, noi care aflam ultimii sau nu aflam deloc, ce se intampla "acolo sus", nu la Dumnezeu, ca El nu ne minte, ci la reprezentantii Lui de cinste!?
Am fost invatati sa fim supusi, sa ne iubim, sa oferim cu tot sufletul intreaga noastra dragoste, respect si chiar sacrificiu, fara sa cartim si fara sa ne menajam. Speranta moare ultima! Dupa unele opinii, se pare ca e in agonie!
Dumnezeu sa ne ierte pe toti si sa nu ne paraseasca in timpurile grele ce vor veni!