Nici Sfantul Maxim Marturisitorul n-a fost un ascultator desavarsit si totusi este cinstit in rand cu sfintii. Sau, mai exact, si-a folosit darul discernamantului pentru a-si apara credinta stramoseasca. Pentru Dumnezeu, a facut ascultare de Dumnezeu mai mult decat de ierarhii care tineau la propriile pareri mai mult decat la Dumnezeu.

De aici nu reiese ca ascultarea de un preot sau de un ierarh induhovnicit nu e buna. Ba e foarte buna. Cine a gasit un preot prin gura caruia simte ca-i vorbeste Dumnezeu si a decis sa-i incredinteze sufletul sau spre povatuire, apoi sa-l asculte si se va mantui. Caci exista oameni induhovniciti pe care nu te mai saturi sa-i asculti chiar daca nu-ti impune nimeni acest lucru. Aceasta este o ascultare fireasca avand in vedere ca omul nu-si simte mantuirea in pericol, ci , dimpotriva, simte ca parintele il iubeste cu dragoste dumnezeiasca chiar si atunci cand il cearta ori ii da canoane.

Dar, daca vede ca preotul sau ierarhul se abate de la credinta in care a fost botezat, apoi n-are pacat daca nu-l mai asculta. Ascultam mai intai de Dumnezeu si apoi de om. Una e sa bea sirop de tuse ca sa se vindece si alta e sa bea otrava din flaconul pe care scrie ,,sirop de tuse". Crestinul trebuie sa deosebeasca ascultarea fireasca, de cea nefireasca, nociva.

Ti-e rusine ca esti ortodox? Marturisirea Sfantului Maxim