Mi se pare deosebit de grav ce se intampla in Biserica noastra. Din pacate, semnalele trase din timp de catre cei carora nu le este indiferenta viata Bisericii Ortodoxe Romane, nu au fost luate in seama.In acest moment, cred ca ar trebui cerut ca Danion Vasile sa treaca in biserica pe care o pretuieste si sa nu mai stea in biserica stramoseasca, precum un lup in bana de oaie, otravind mintile unor nefericiti care se cred mai sfinti decat Sfintii. Politica dusa de acesta de a musca din Trupul Bisericii, de a fragiliza si de a deschide fisuri deja existente dintre ierarhie pe de o parte, preoti si laici pe de alta, nu mai poate fi tolerata. Trebuie, in sfarsit, ca si in cazul de cealalta extrema, Corneanu, trebuie deci ca trupul viu al Bisericii sa reactioneze si sa se debaraseze de zelotismul unor credinciosi care se simt incredintati de marea lor “evlavie”, de credinta lor “fierbinte”, de “constiinta ortodoxa”(!), de “dragostea” fata de Hristos. Totul pana aici! Nu are nimeni dreptul sa faca bucati Biserica Ortodoxa Romana, indiferent de cat ar gresi unii ierarhi. Daca Sinodul inca mai reactioneaza – greoi, sovaitor, dar o face – daca gesturile eretice sunt sanctionate si prevenite, nu avem dreptul, noi, ca oameni credinciosi, sa ne indreptatim in judecatori supremi ai pacatelor altora pana acolo incat sa facem Biserica farame. Doar diavolul se poate bucura de astfel de actiuni. Daca are acea “constiinta ortodoxa”, Danion Vasile ar face bine sa plece acolo unde se simte bine, intr-una dintre puzderiile de biserici stiliste cu episcopi de colt de strada. Asta nu inseamna ca fac apel la tolerarea prigoanei instituite de Patriarhie impotriva celor care au alte pareri decat cea oficiala, in general vorbind. Nici vorba de aceasta. Dar nu avem niciun drept, o consider chiar o blestematie, sa facem apel la sfartecarea Bisericii de dragul pozei de “salvator” al acesteia. Consider gestul parintelui Nichita la fel de nociv ca acela al Mitr. Corneanu. Iar cei ce stau in umbra acestui gest, nu au scuze. Sunt instigatori la o mare crima impotriva Crucii! Chiar daca se bucura pentru moment, vai! nu as vrea sa fiu in pielea lor, saracii.
|