Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Cand m-am casatorit, eram in stare de apostazie. I-am si spus asta preotului care m-a cununat, om pe care atunci l-am si intalnit prima oara. Nici nu m-a spovedit, i-am zis clar ca nu m-am hotarat sa ma pocaiesc. Sotia era si ea intr-o nepasare, necredincioasa. Cu toate astea, ni s-a facut Taina Cununiei.
Slava Domnului, Care m-a trezit din amorteala. Insa, nici eu nu gasesc normal sa cununi oameni necredinciosi de dragul ritualului sal al banilor, sa botezi copii ai caror nasi nu stiu Crezul sau sa impartasesti pe cineva fara ca acesta sa creada intr-adevar ca in Potir este Trupul si Sangele Lui Hristos. Din pacate, este loc de critica aici pentru practica generala a bisericii ortodoxe. La inceputurile crestinismului nu era de conceput asa ceva.
|
Daca atunci ati hotarat sa va casatoriti religios inseamna ca nu erati chiar asa straini de credinta,iar preotul v-a dat o sansa sa va apropiati de biserica.Chiar,ce ati fi facut daca v-ar fi refuzat?In afara de a cauta alt preot,bineinteles?