"Se povestește că a fost odată un preot la care au venit să se spovedească o data doi oameni. Un bătrân și un adolescent.
Bătrânul spune preotului:
- Părinte eu am un păcat mare, mare…
- Du-te pe dealul din față și ai să găsești pe-acolo un bolovan destul de mare; adu-l aici.
Pleacă bătrânul și i-a cuvântul adolescentul. El spuse:
-Părinte, eu nu am păcate mari, doar așa… păcate mici… dar am venit și eu la spovedanie.
Părintele îi dădu o sacoșă de rafie și îi spuse:
-Urcă dealul din față iar când te vei întoarce să culegi în drumul tău pietre până ce vei umple sacoșa.
Zis și făcut. După câteva ore cei doi enoriași ajunseră cu bolovanul respectiv sacoșa cu pietricele.
Preotul li se adresă pe rând. Primul fu bătrânul căruia îi spuse:
-Tu zici că ai un păcat mare și vrei să-l îndrepți, du-te și du piatra ta cea mare exact în locul de unde ai luat-o.
Apoi zise adolescentului:
-Tu spui că ai nu ai păcate mari dar ai păcate mici. Ei bine dacă vrei sa-ți îndrepți păcatele mici du-te de du pietrele din sacoșă exact în locurile de unde le-ai luat.
Această istorioară exprimă perfect principiul “ atenție la păcatele mici ”. Oamenii pretind că sunt pocăiți pentru că nu fac păcate mari . Ei merg pe principiul “dacă nu dau în cap la nimeni e sunt ok”
Oameni buni trebuie să avem mare atenție la păcatele mici pentru că acestea sunt cel mai greu de îndreptat."
http://alt-om.com/atentie_la_pacatele_mici/