Scopul vietii cred ca este insasi alegerea binelui sau a raului. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a alege, nu ne-a impus nimic, nu vrea dragoste cu forta. Ne lasa chiar sa invatam din experientele proprii, precum copiii mici carora l-i se spune: ' Nu pune mana, ca frige.', iar dupa ce s-au fript, ei stiu de aici inainte ca nu este bine sa puna mana.
Iata cateva randuri dintr-o carticica:
' Domnul ne da libertatea de a ne lupta impotriva Lui si chiar de a-L izgoni din launtrul nostru, ca sa cunoastem din experienta cat suntem de nefericiti fara El si cat ne este El de trebuinta noua. Da, El ne este mai de trebuinta decat painea, aerul si apa! Domnul ne lasa si libertatea de a gandi ca putem sa dispunem singuri de noi insine, pana ce vom fi biruiti de intamplarile aspre ale vietii si pana ce ne vom vedea prinsi in cursele nevazutului vrasmas, ca sa incetam sa traim cu iluzia ca suntem autonomi, pentru a striga din tot sufletul dupa ajutor la Dumnezeu. Dumnezeu doreste chiar si prin comportarea noastra lipsita de credinta sa ne conduca pana la cunoasterea Lui, precum si prin ingaduirea noastra intr-u slujirea diavolului, spre a ne convinge de existenta lui. Cand exista intr-u noi credinta in Dumnezeu si incredintarea din experienta proprie ca exista iad si diavol, atunci vom cadea mai lesne in genunchi inaintea lui Dumnezeu si cu cainta Il vom chema:'Doamne si Stapanul vietii mele!' Insa, daca nu avem credinta in Creatorul nostru, foarte lesne diavolul ne face slugi oarbe ale lui.' (Arhimandrit Serafim Alexiev)
|