Omul e atat de sarac,incat n-are cel putin o buna cugetare,o buna dorinta,care sa nu-ivina de sus.De la el insusi nu poate nimic,nici macar sa doreasca a fi izbavit de ticalosia sa,pe care nu o cunoaste decat printr-o lumina supranaturala.Daca Dumnezeiasca milostivire nu l-ar astepta,el ar dormita intr-o vesnica neputinta de tot ce e bunCu cat harul ii e dat cu imbelsugare,cu atat mai mult are datoria de a se umili,vazand ce ar fi fara har si ce este el prin propria sa putere.Creatura nebuna,care te mandresti de darurile lui Dzeu,ce ai tu care sa nu fi primit?si daca ai primit,pt. ce te mandresti,ca si cum n-ai fi primit?Omul nu se ridica decat injosindu-se.Aceasta a si facut pe Sf.Pavel sa zica :,,Cand sunt mai slab atunci sunt tare''.In saracia noastra n-avem sa-i oferim decat inima si aceasta e tot ce ce cere El de la sarmana sa creatura.Cel putin inima sa fie a sa fara rezerva,nimic sa n-o poata imparti,sa nu voiasca sa guste decat pe Dzeu si astfel sa inceapa inca de pe pamant acea unire incantatoare care mai tarziu va fi vesnica FERICIRE!