3. Alt motiv : în 1924 a fost introdus în B.O.R. noul calendar așa zis „îndreptat”, după
mințile celor de un cuget cu papa Grigorie al XIII-lea (și urmașii lui) și ai săi astronomi atei
papistași. Adoptarea acestuia a fost propusă, alături de alte inovații, de eretica Enciclică
Patriarhală a Constantinopolului din 1920, ca începătură satanică a ereziei
ecumenismului (vedeți textul acestei eretice Enciclice, care zice că:
“(…)Biserica noastră susține că apropierea dintre nenumăratele Biserici Creștine și
înfrățirea dintre ele nu este exclusă de diferențele doctrinare care există între ele. În
opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit și necesară.” ; “(…)în viziunea
plină de speranță a „Ligii Națiunilor”(…)” și că “mai presus de toate, dragostea ar trebui
să înflăcăreze și să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere
unele pe altele ca străine și externe, ci ca înrudite și ca fiind parte a aceleiași case a lui
Hristos și „împreună moștenitoare și mădulare ale aceluiași trup și împreună părtași ai
făgăduinței lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).”
Astfel, Enciclica din 1920 arată foarte clar că schimbarea calendarului nu s-a făcut în
primul rând din motive astronomice, ci pentru că se dorea limpede apropierea de
bisericile eretice.
Mai pe larg :
În anul 1582, papa Grigorie al XIII–lea împreună cu astronomii atei ai lui născocesc un nou
calendar, iar o eventuală adoptare a acestui nou calendar de către Biserica Ortodoxă a
fost condamnată și dată anatemei de Soboare Pan-ortodoxe, Soboare Locale si Enciclice
patriarhale de 13 ori, între anii 1583 și 1919. Anatemizarea calendarului gregorian a fost
insuflată acelor Părinți de către Duhul Sfânt, ce nu a primit această „îndreptare”. Cu toate
acestea, la Congresul de la Constantinopol din 1923 organizat după model protestant de
patriarhul ecumenic apostat Meletie Metaxakis, în ciuda opoziției majorității Patriarhiilor,
se impune adoptarea calendarului “îndreptat”. Patriarhia Română, nu numai că adoptă
acest nou calendar “îndreptat”, ci schimbă pentru doi ani și Pascalia, serbând Paștile în
chip mincinos, în anii 1926 și 1929, căzând astfel sub osânda Canonului 7 Apostolic și a
Întâiului Sinod Ecumenic (Mircea Vulcănescu și Nae Ionescu scriau atunci că România „nu
mai are Sinod” ). Această prăznuire aiurea a Paștilor, „Biserica” Finlandei – cu care toate
celelalte Patriarhii se află în comuniune – o face până în zilele noastre.
Sfântul Sinod al VII-lea Ecumenic, măr turisește: “Dacă cineva dă la o parte vreuna
din Tradițiile Bisericii, scrise sau nescrise, să fie anatema!”
Pe vremea Sfântului Ierarh Calinic Cernicanul, A. I. Cuza, conducătorul statului
român de atunci, a încercat să impună în Sinod adoptarea noului calendar al papei
Grigorie, dar Sfântul Ierarh Calinic s-a opus cu tărie acestei schimbări, părăsind sala
Sinodului și spunând următoarele cuvinte: ”Iar eu cu cei fărădelege nu mă voi număra”.
- 6 -
Oare ce credeți că ar fi făcut Sf. Calinic dacă ar fi trăit și în anul 1924, atunci când nu doar
că s-a propus introducerea noului calendar, ci s-a impus ?!
Cităm aici cuvintele Preasfințitului mitropolit Filaret al Franței, ucenicul și continuatorul
lucrării Cuviosului Ambrozie Fontrier (Biserica Ortodoxă Tradiționalistă (vechicalendaristă)
a Greciei de sub omoforul Î.P.S. Macarie de Petra):
“Noi ortodocșii, îi urmăm pe sfinți, ceea ce înseamnă comuniunea cu sfinții; cu toți sfinții
din trecut cu care cei din prezent sunt într-un cuget. Așadar, dacă cineva pare a fi sfânt [în
prezent], însă propovăduiește o învățătură potrivnică Sfintei Tradiții, potrivnică credinței
celei vechi statornicite din pronia lui Dumnezeu în Sfintele Soboare A Toată Lumea, noi
trebuie să o respingem.”
Acum, pentru rău-voitorii și iscoditorii care caută prin semne și minuni să
contrazică Sfânta Tradiție, amintim învățăturile Sfinților Părinți că pot exista și false
minuni, semne sau descoperiri, mai ales, toate cele ce contrazic Predania Părinților. Dar
Dumnezeu, Care lucrează minuni cu adevărat, nu ne lasă lipsiți de mângâierea minunilor
adevărate. Spre exemplu, precum cântăm în tropare, râul Iordan se întoarce înapoi ca și
acum 2000 de ani, conform vechiului calendar în adevărata zi a Botezului Domnului, nu
atunci când prăznuiesc nou-calendariștii care au strămutat această dată și toate celelalte
cu 13 zile mai devreme.
De asemenea, ivirea minunată a norului pe Muntele Tabor se petrece de
Schimbarea la Față a Domnului tot după calendarul vechi.
Cu toate că aceste minuni se petrec la Ierusalim, în aceste sfinte locuri,
comuniunea cu Patriarhia Ierusalimului nu este întemeiată, deoarece această patriarhie
se află în comuniune cu toate Patriarhiile oficiale aflate în C.M.B.
Tot ca dovadă în sprijinul urmării de către noi a vechiului calendar, deci a adeveririi
lui, în Grecia, pe 14/27 septembrie 1925, de prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci după vechiul
calendar, Dumnezeu a lucrat o mare minune: apariția unei cruci bizantine în chip de nor
luminos deasupra bisericii Sfântului Ioan Teologul în timpul slujbei, cruce care se ridica
încet la cer, în văzul tuturor. Credincioșii care erau în biserică au aflat de minune prin
strigătele polițiștilor veniți acolo pentru a le interzice săvârșirea slujbei „stiliste”. Această
dumnezeiască minune i-a întărit pe vechi-calendariștii greci să meargă în continuare
hotărâți pe calea Adevărului, cu calendarul vechi, iar pe jandarmii care văzuseră minunea
i-a făcut să se întoarcă la adevărata credință.
Aceasta s-a întâmplat atunci când au prăznuit “stiliștii”, cum batjocoritor îi numesc
nou-calendariștii pe cei ce păstrează Adevărul și calendarul patristic.
Așadar, apelativele dureroase de genul ”stiliști” ne amintesc și de apelativele
defăimătoare, aduse odinioară de către inovatorii vremii aceleia, asupra Sfinților Părinți
athoniți care stăteau neclintiți în Ortodoxie, și care erau numiti în derâdere “colivași”
- 7 -
|