Traditie, eu inteleg ca acel calugar a avut ganduri si intentii bune cand s-a apucat de acele nevointe grele, insa daca duhovnicul zice sa nu faci ceva, daca faci acel ceva, e numai spre osanda.
Duhovnicul poate parea el un simplu om, dar cand iti pune patrafirul pe cap si te spovedeste, el nu mai e el insusi, il personifica pe insusi Hristos. Si, vrei sau nu vrei sa crezi, de la El vin de fapt sfaturile, dojenile si canonul. La spovedanie ii lumineaza mintea preotului care altfel poate n-ar sti ce sa zica. Dar atunci, ii da exact cuvintele potrivite pt fiecare pacatos ce se marturiseste. De aceea trebuie ascultat ce zice preotul. Ca Dumnezeu zice prin el, cuvantul de ajutor care cu adevarat mantuieste. Si daca faci ce spune, faci spre ajutorul tau. Si daca faci pe langa, faci spre osanda, pt ca Dumnezeu stie cat trebuie sa dea fiecaruia sa nu se piarda... tie-ti poate parea prea putin canonul, dar Dumnezeu stie ca daca ai face mai mult ai cadea in pacate.

Aveti incredere in cuvintele preotului... si mie-mi este foarte dificil sa fac tot ce zice, parca loveste exact in punctul unde trebuie,si zice exact ce trebuie. Preotul imi aude pacatele doar, dar nu-mi poate sti si sufletul, asta doar Dumnezeu o stie... sfatul potrivit al duhovnicului deci de la El vine.
Pai sa-ti dau un exemplu... daca tu ai o buba infectata rau la un picior, si ca sa te vindeci trebuie sa tot sa spargi buba, sa scurgi infectia si sa te dai cu o solutie care ustura foarte, dar nu ajunge sa faci asta odata. Trebuie sa tot faci asa pana se vindeca. Si normal ca te doare, te ustura sa te tratezi, dar altfel s-ar extinde infectia si mai rau, si repercursiunile are fi mai grave.
Bun, deci tu avand a o astfel de buba, ce alegi sa tratezi- buba, nu? sau alegi sa bandajezi restul piciorului sanatos si buba s-o lasi nedescoperita?... Cam cu asta echivaleaza iesirea din cuvantul duhovnicului. Ne place sau nu, chiar daca ni se pare nevointa mult mai mare si mai de folos ce-am avea noi in minte sa facem, e doar ESCHIVARE de la tratarea adevaratei probleme. Si e spre pierzanie. Eu poate am impresia ca pastrand curat locul dimprejurul bubei, o sa se vindece de la sine si buba, dar nu-i asa... asa cum absolut degeaba as face cu trupul mii de matanii si as zice mii de rugaciuni, daca nici una n-o fac cu simtire,si-mi aduce doar marire de mine insumi, si daca atunci cand ma ridic de la rugaciune osandesc pe altii si ma enervez si gandesc numai lucruri murdare.

Asa cum degeaba ma duc la biserica si ma rog lui Dumnezeu sa ma ajute, daca atunci cand El vrea sa ma ajute si vine la mine sa-mi spuna ce sa fac eu il dau afara pe usa, il reped si-i spun cu dispret sa ma lase in pace sa ma pot concentra la slujba din cauza Lui.

Doar o parere... si, repet, va inteleg punctul de vedere intr-un fel. Acel calugar din dorinta de a se imbunatati a recurs la asemenea nevointe... dar iata ca daca au fost peste cuvantul duhovnicului, i-au fost spre osanda...
Sunt de acord insa ca nu trebuie condamnat in nici un fel pt asta. Macar el si-a vazut pacatul si s-a indreptat. Noi poate avem multe pacate mult mai mari de-atat pe care nici nu ni le mai amintim macar...
DAR- nu este de laudat, nici de dat ca exemplu, nici de recomandat ce a facut acel calugar.