Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Eu cred că se exagerează cu demonizarea celor ce practică asceza la extrem. Cei care ating performanțe ca a acelui călugăr dovedesc o hotărâre și dedicare demne de toată lauda, chiar dacă, teoretic, ar fi făcute pentru un scop lumesc. Și aceste calități îi vor ajuta în apropierea lor de Dumnezeu.
Dar nu cred că e vorba de slavă deșartă, cel puțin nu în primul rând. Trăind între călugări pentru o vreme, am cunoscut cazuri asemănătoare de asceți râvnitori și știu că motivul principal care îi determină la asemenea nevoințe este dedicarea către Dumnezeu. Prin asta nu neg că renunțarea la voia proprie, ascultarea e superioară, dar vreau să subliniez că fiecare dintre noi trebuie să avem, măcar potențial, această hotărâre de a ne sacrifica pentru Dumnezeu. Recunosc că acel călugăr era înșelare pentru neascultare, dar apreciez aspectul pozitiv, tăria de caracter care i-a permis acea realizare.
Pentru că (și asta se vede și aici pe forum) cei mai mulți practică un 'creștinism' comod, un fel de pasiune pentru timpul liber, reflectată și în convingerea lor că Dumnezeu e slujitorul lor și nu invers. Adevărata viețuire creștină este în realitate o moarte permanentă, o mortificare continuă prin tăierea voii, înfrânarea simțurilor, a gesturilor, a minții.
|
Amin! tocmai vroiam sa parasesc acest forum dupa numai o saptamana, caci credeam ca nimeni nu mai gandeste ortodox! ma bucur nespus sa te citesc Traditie, ca si pe Vsovi dealtfel.. "voi ati inteles "ca sa citez din Pateric, nu v-ati impotmolit in haina..asa este, cum bine ai spus.. si as completa ca Dumnezeu se uita la intentia primordiala, ca apoi isi arunca neghina si vrajmasul, este inevitabil, omul acela e clar ca are lepadare si cum bine ai punctat, nu era caldicel si comod ca "neanselatii" .. Doamne ajuta si aveti tot respectul si admiratia mea!