Ascultarea da roade... cat iti spune preotul, atat sa faci. E mai greu de facut decat pare... pare simplu sa asculti tot, dar e dificil. Mintea rataceste mult.

Si nevointele astea aspre nu-s pt oricine...chiar periculoase, pot sa ne fie spre osanda.

Vedeti, pe unii oameni ii poate ajuta si fizicul cateodata sa se nevoiasca. Unii pot manca in toate posturile si zilele de post doar cate o felie de paine inmuiata-n apa pe zi fara sa pateasca nimic. Altii numai de la doua zile de asemenea post pot sa lesine pe strada.

Citim despre nevointele Sfintilor, si-n loc sa ne rugam lor sa se roage pt noi sa ne ajute Dumnezeu si sa ne ierte pacatele mai multe ca nisipul...noi vrem sa fim ca ei.

Fiecaruia ii da Dumnezeu dupa puterile sale.Si El stie ce putem mai bine decat noi. Daca ne-ar da macar cea mai mica din incercarile Sfintilor, poate ne-ar fi spre mare osanda si spaima. Si El stie asta, si-n marea Lui mila, ne fereste. Si ne da pt mantuire o cale mai maruntica, pt sufletul nostru maruntel. Si si pe asta ne este greu s-o tinem.

Doar nu se mahneste furnicutza ca are munca marunta cand ridica ochii spre cer si vede vag pasarile ce zboara peste piscurile muntilor... Fiecare trebuie sa ne facem munca noastra, fie ea cat de marunta. Mai mult nici n-am putea sa facem, asa cum nici furnicuta, oricat s-ar stradui si s-ar ruga, n-o sa se faca vreodata acvila.

Daca la iertare s-ar ajunge prin nevointe trupesti, am rabda toti de foame si de sete,ne-am bate cu biciul, si-am sta numai in genunchi facand matanii. Ar fi usor daca ar fi asa.

Postul de hrana e cea mai usoara parte a postului. Si rugaciunea, daca se vrea,cu mai multa sau mai putina simtire... se poate face. Postul de pacate insa e cel mai greu, mai ales de pacate intrate in obisnuinta...

N-o sa ajungem noi cei inglodati in pacate sa intelegem in ce fel ii ajutau nevointele aspre pe Sfinti... pe ei astfel de nevointe ii apropie de Domnul, pe cand pe noi doar ne-ar face se ne mandrim, ne smintim numai citind despre ele...