[vsovivi]

Nu e vorba de extrema, ci de întietate pentru slavă de la oameni... adică lăcomia şi mândria de a fi tu cel mai competent şi cel mai grozav în ochii oamenilor... de ochii şefului...

Nu e clar că oricine îl vedea îi admira sărăcia şi dacă se uita pe gaura din uşă îl vedea făcând mătănii...

Deci nu e vorba de extrem, de mult, ci este o extremă superficială, un fariseism extrem... o făţărnicie, o aparenţă...

Căldicelul modest şi mediocru se află în extrema fricii şi leneviei, în mijlocul păroblemei, la normalul aberant... zice că nu vrea să fie extremist şi ajunge extrem de pootoareoareros... face toate păcatele câte puţin şi şade în mulţumirea de sine şi îşi zice că nu le-a făcut şi că nu e extremist...

Păi dacă nu cauţi să fi extrem de iubitor şi extrem de curat, cum crezi că o să intri în împărăţie? Primind slava de la oameni că eşti ''echilibrat''? E acelaşi lucru... aceiaşi nenorocire... dacă faci ceva pentru slavă de la oameni, orice ai face tot prost ajungi, fie că eşti la extremă sau la mijloc, tot în balltă te afli... cauţi să placi gLumii...

Lui Dumnezeu precis i-a plăcut şi mulţimea de mătănii, şi portul sărac şi umilinţa călugărului duse la extrem dacă se poate, postul, dar nu i-a plăcut duhul minciunii măririi de sine pentru întieteţuri ca să fi slăvit de oameni că atunci ţi-ai luat plata ta... deci ce mai vrei de la Dumnezeu dacă ai căutat să fi slăvit de oameni? Mândria de tine însuţi şi lăudăroşenia este cel mai mare demon care te ispiteşte la slavă deşarrtă, la plăceri trupeşti... şi iată se îmbracă în haine de ascet... extrem de făţarnicm un fel de lucsifer ce se delecta cu delicatesuri... ispitea ca să te uiţi la el pe gaura din uşă...