Citat:
În prealabil postat de 0rtodoxia
Ce scriere v-a miscat, adica ce scriere v-a adus acea stare umilicioasa in care simti ca Dumnezeu iti vorbeste in suflet?
sau ce Sfant, ce imprejurare, intamplare? (intrebarile se leaga de fapt)
|
Fiecare este miscat de ceva ce se potriveste sufletului si trecutului vietii sale.
Nu sunt doi duhovnici la fel, precum nu sunt nici doi fii duhovnicesti la fel.
Asa e si cu cartile.
Fiecare carte este ca un duhovnic, potrivita unora, dar nepotrivita altora.
Exista riscul ca sa incercam sa fim si noi miscati de cartea care l'a miscat pe un altul.
Sa citim mai bine cu recomandarea duhovnicului, ori a celor care ne cunosc mai bine si incercati in cele bune.
Mereu imi spune parintele:
"Cine suntem noi, ca sa'L simtim pe Dumnezeu?!"
Imi simte mandria si ma fereste de a cauta senzatii si miscari, spre a nu cadea in inselare.
Era un parinte care zicea:
"Slava lui Dumnezeu, caci vreme de atatia zeci de ani, nu am avut nici o vedenie, nici o descoperire si nici o traire spectaculoasa."
Frica de inselare i'a sfintit pe marii parinti.
"Aceasta este viata de veci, sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu." (Ioan 17, 3)
Cred ca acela care il afla pe Dumnezeu moare definitiv omului celui vechi, devenind om nou.
Sufar ca nu Il simt pe Dumnezeu, insa
sufar din mandrie, ca unul ce ma vad atat de bun, incat "as merita sa'L simt".
Dea Domnul sa zic si eu, pe patul mortii, "slava Tie, Doamne, ca nu mi'ai dat niciodata vreo stare minunata".
Nu stiu daca L'am cunoscut pe Domnul, pana acum.
Cred insa ca daca inca ma aflu in Biserica, dupa atatea cazaturi si ocolisuri, sunt pe aproape.
Si
macar pe aproape nadajduiesc sa raman, pana la sfarsit.