Parintele Arsenie Boca, spunea ca Domnul Iisus Hristos vine in viata noastra din vreme in vreme, ca persoana, ca sa nu se uite adevarul absolut al existentei Sale.
Si el L-a intalnit de cateva ori, iar asta l-a si schimbat ca om. A fost trimis in Basarabia la Chisinau, ca sa invete metaloplastia, sa faca icoane acoperite cu metal.
Atunci a avut loc si cedarea Basarabiei catre Rusia (1940).Rusii au lasat o singura zi in care cine voia putea sa plece.
Parintele Arsenie Boca a ajuns la ultimul tren.Oamenii se impingeau disperati sa ajunga in tren, renuntau si la bagaje numai sa nu ramana la rusi.
Si el avea un mic bagaj si o franzela care sa-i tina de foame pana ajunge la manastire.Se uita cu mila la oameni, cand a vazut aproape de el pe cineva imbracat saracacios si care se uita si el cu atata mila la acei oameni cum nu mai vazuse in viata lui asa ceva.
Atata durere exprimau ochii lui incat primul gest al parintelui Arsenie a fost sa se aplece sa ia franzela si sa i-o dea lui. Dar, in acele fractiuni de secunda cat s-a aplecat sa ia franzela, acel om a disparut pur si simplu.
Cand a intins mana acela nu mai era! Atunci a avut un fior, un inteles adanc: ERA HRISTOS! Era chipul de care vorbea Isaia, chipul durerilor, mielul care ia pacatele noastre.....
A spus parintele Arsenie ca atunci a inteles multe lucruri, ceea ce intr-o viata intreaga, chiar duhovniceasca, n-ar fi putut intelege. Cand il vezi pe Hristos viu si adevarat, atunci si credinta devine vie, de nezdruncinat. Nu te clatini la orice vorba a unora, nu te smintesti la orice fapta, ci ramai cu Hristos si in Hristos"