Pana la urma intrebarea este cine ar trebui sa faca lucrurile neplacute? Cred ca acest tip de gandire e sursa de revolta si anume a atitudinea fata de treburile gospodaresti. Eu am copilarit la bunici si eram f apropiata de bunicul meu astfel incat mai tot timpul eram cu el si faceam cam toate muncile de barbat cum se spune Mai degraba as fi stat in soare sa adun fan decat sa adun farfuriile de pe masa si asta doar pentru ca ma punea bunica care nu imi era la fel de draga.
Cred ca asa e si cu barbatul. Cand nu mai poti de dragul lui ii faci cu placere mancare, ii calci camasile lui etc si nu pentru ca el considera ca astea i treaba de femeie ci pentru ca asa iti vine sa le faci. Mie mi-ar palce sa fiu casatorita cu un barbat care sa aiba o cariera deosebita, sa se daruiasca unei pasiuni, unui ideal si eu sa am grija de casa, de el , chiar daca as maia vea si un servici. Am citit cartea scrisa de lidia Staniloaie fiica parintelui si faptul ca a putut sa se daruiasca misiunii de preot, sa citeasca si sa scrie atat s-a datorat si sprijinului acordat de sotia lui.
Ca scriem astfel de opinii pe un forum e o treaba dar sa traiesti realitatea unor astfel de situatii, sa ai astfel de divergente in familie, sa crezi ca a spala si a calca face parte din treburile puturoase si sa ai mereu in cap o evidenta ce si cat a facut fiecare si a cui e randul cred ca f trist pentru ca e un semn al lipsei de iubire. Si unde nu e iubire atunci lucrurile se transforma in obligatii si responsabilitati, Si cine face cu bucurie ceva din obligatie?
|