sa nu mai lupti dar... sa nu-l savarsesti.

sa te consideri din start invins si fara speranta de mantuire, aruncat direct in iad... totusi sa te duci in pustie pt numele Lui?...
Cum poti sa-ti refuzi sansa mantuirii cand El a adus iertarea?
Sa-ti fie frica SA NU te mantuiesti. Asta este altceva. Sa constientizezi ca esti pacatos, da, dar sa fii si cu picioarele pe pamant--- exista pocainta,rugaciune, impartasanie, spovedanie... deci sa nu deznadajduim... POCAINTA nu inseamna deznadejde.

"tine mintea in iad" eu cred ca inseamna frica de iad si de pacatele ce ne apropie viata de iad. Iadul e lipsit de lumina lui Dumnezeu, la fel e si viata noastra fara El.
Sa-ti amintesti mereu pacateler, sa le ai vii in fatza ta ca sa iti fie mai usor sa te smeresti. E lupta suprema, niciodata castigata in totalitate. Vorba unui calugar, "mandria... ma chinui sa scap de ea, si tot de ea dau, ma biruie si cand vorbesc si cand tac". Dar se poate ajunge cumva ca momentele de mandrie sa fie cat mai rare. La asta foloseste "tinerea mintzii in iad". Adica tinerea minte a pacatelor. Sa tinem minte cine suntem.
Parintele Cleopa dadea parca sfat ca odata pe an e bine sa ne spovedim de TOATE pacatele, adica si cele deja spovedite, ca sa ne amintim cine suntem si ce am facut. Asta cred eu ca e un echivalent cu "tinerea mintii in iad".

Parintele Serafim Rose, inainte sa descopere calea cea dreapta a fost un mare pacatos. Si mai tarziu, a marturisit despre perioada intunecata a vietii lui ca "eram ca-n iad. Stiu cum e iadul, am fost acolo." Si fiti siguri ca parintele nu si-a uitat pacatele, ci cu frica le-a tinut minte. Adica-exact- a tinut mintea in iad.