Si:
"Valorile autentice si mari nu pot fi inchise in frontiere si tipare inguste. Ca si lumina, ele se revarsa dincolo de sursa sau contextul care le-a generat. Ceea ce este profund uman, lumina sau frumusete spirituala a chipului lui Dumnezeu in om, se impartaseste si se recunoaste pe plan universal, devenind patrimoniu spiritual al umanitatii, care deodata include si transcende specificul sau limitarea individuala, nationala, religioasa si culturala. Papa Ioan Paul al II-lea, prin profilul sau spiritual deosebit, se inscrie in perspectiva amintita mai sus. Desi intre Ortodoxie si Catolicism exista inca deosebiri si obstacole in refacerea unitatii eclesiale, totusi aceste doua Biserici percep si promoveaza, in comun sau in paralel, valorile Evangheliei, transcendenta si sfintenia, demnitatea si eternitatea umanului iubit de Dumnezeu si iubitor de Dumnezeu. Din aceasta perspectiva, schitam cateva trasaturi din profilul spiritual al unui Papa misionar la rascruce de milenii, in personalitatea caruia pacea si bucuria, iubirea si jubileul credintei transcend adesea tulburarea si suferinta conditiei umane. Personalitatea Papei Ioan Paul al II-lea a fost un dar de la Dumnezeu nu numai pentru Biserica Romano-Catolica, ci si pentru lumea de azi, din ce in ce mai secularizata si tulburata spiritual. A fost un apostol al libertatii si al pacii, un avocat al demnitatii umane, cunoscut si apreciat in toata lumea. Intre calitatile si actiunile principale ale Papei Ioan Paul al II-lea se disting cateva cu valoare spirituala profunda:
1. Un om al rugaciunii si un misionar al valorilor Evangheliei;
2. Un luptator impotriva ideologiilor totalitare si autosuficiente care neaga misterul sau transcendenta persoanei umane;
3. Un om al pocaintei, al reconcilierii si al unitatii".
In rugaciune si misiune permanenta
"Intr-o lume obsedata de eficienta pragmatica si de profit imediat, Papa Ioan Paul al II-lea afirma necesitatea sau importanta rugaciunii, a meditatiei spirituale, a Euharistiei, a pelerinajului, ca dimensiuni esentiale ale vietii crestine. In plus, Papa recunoaste si admira aceste valori si cand ele se afla in alte Biserici, cum ar fi cele din Rasarit (cf. enciclica sa Orientale Lumen - 1993). Convingerea sa privind importanta spiritualitatii ca dimensiune centrala a vietii umane nu vine doar din studiile sale teologice si filosofice, ci si din experienta vietii sale personale, din simtirea ajutorului lui Dumnezeu in incercarile dramatice ale vietii sale (orfan de mama, la 9 ani, apoi de tata, la 21 de ani), din anii de razboi si din timpul greu al dominatiei comuniste totalitare in Europa de Est.
Evlavia sa mariala pronuntata, de cinstire deosebita a Fecioarei Maria, a Mamei Rascumparatorului Hristos (cf. enciclica sa Redemptoris Mater - 1987), se alimenteaza sau inspira si din evlavia populara fata de Maica Domnului, Aparatoare a celor neajutorati (Advocata nostra - Aparatoarea noastra). In vizitele sale pe toate continentele, Papa unea rugaciunea si pelerinajul, Evanghelia si cultura, spiritualul si socialul, fermitatea cuvantului si bucuria gesturilor, politicul si pastorala, pietatea catolica si rugaciunea ecumenica, identitatea crestina si dialogul inter-religios, nationalul si universalul. Adevarata viziune a unitatii, izvorata din rugaciunea atotcuprinzatoare pentru Biserica si lume, este una liturgica, mistica, sfanta, proprie Bisericii celei una, apostolice si patristice, reflex sau lumina a iubirii milostive a Preasfintei Treimi pentru Biserica, pentru umanitatea intreaga si pentru toata Creatia (universul). Papa Ioan Paul al II-lea a facut din rugaciunea traditionala romano-catolica Angelus o lucrare misionara saptamanala pentru pelerinii veniti la Roma, unind rugaciunea cu meditatia teologica si exhortatia pastorala. Astfel, in fata Basilicii Sfantul Petru din Roma, piata devenea loc de rugaciune, turismul devenea pelerinaj, iar salutul parintesc si prietenesc devenea scoala de teologie si spiritualitate pentru vizitatori, ca de altfel si stadionul folosit pentru vizitele sale in diferite tari ale lumii".
In lupta cu ideologiile totalitare ale vremii
"Rugaciunea, Evanghelia si Euharistia constituiau sursele principale ale luptei spirituale a Papei Ioan Paul al II-lea cu ideologiile totalitare si autosuficiente ale timpului sau. Luptator pentru libertatea si demnitatea umana in confruntarea lor cu ideologia si actiunea comunismului opresiv si nivelator din Rasarit, Ioan Paul al II-lea devine in Occident luptator pentru integritatea si sfintenia vietii umane, in confruntarea lor cu excesele capitalismului radical, lacom de profit material si de succes imediat.
Din aceasta perspectiva, Papa Ioan Paul al II-lea a aparat dreptul la demnitate al persoanelor si popoarelor private de libertate, a aratat preferinta pentru saraci si marginalizati, pentru cei exploatati si folositi ca mijloace sau instrumente de profit, a condamnat violenta si razboiul, oprimarea persoanelor si a popoarelor (cf. enciclicilor sale Laborem exercens - Exercitiul muncii, 1981, si Sollicitudo Rei Socialis - Grija pentru realitatea sociala, 1987). Totodata, Papa a aparat darul sacru al vietii condamnand avortul si eutanasia, clonarea umana, fertilizarea in vitro si manipularea genetica, defavorabile identitatii si demnitatii vietii umane. Toate acestea au fost denumite de el cultura a mortii, promovata de o civilizatie secularizata, in criza de valori spirituale si in cautare de profit si fericire imediate. In opozitie cu aceasta cultura a mortii, Papa a militat pentru o cultura a vietii si a demnitatii umane, dincolo de profitul imediat si de eficienta pragmatica, programata (cf. enciclica sa Evangelium vitae - Evanghelia vietii, 1995, si exhortatia Ecclesia in Europa - Biserica in Europa, 2000).
O atentie teologica, filantropica si pastorala deosebita a acordat Papa Ioan Paul al II-lea integritatii si sfinteniei familiei, vietii si fidelitatii conjugale, valorii si semnificatiei spirituale a corpului si a iubirii curate, intr-o lume in care valorile familiei traditionale sunt contestate, iar divortul, casatoriile de proba, cuplurile intre persoanele de acelasi gen incearca sa devina o morala a zilei. Papa apara demnitatea copilului inca de la conceperea sa, demnitatea tinerilor ca purtatori de ideal si speranta, demnitatea batranilor si bolnavilor, dand varstei si suferintei semnificatie spirituala in viata persoanei si a societatii.
|