În zilele acestea, când aud cuvintele ,,singur'' și singuratate'', mă regăsesc, din păcate.Deși în jurul meu am oameni care mă iubesc, în felul lor, deși sunt sigură numai când ajung în camera mea...eu care altădată spuneam că mă simt bine așa, acum mă apasă foarte mult. Abia acum la 30 de ani, mă simt mai singură ca niciodată și mă doare că aș putea face atâtea lucruri, dar fac prea puțin.Singura mângâiere e prezența lui Dumnezeu, El mă ajută si-mi arată de multe ori că singura dragoste care contează este ,,dragostea care niciodată nu cade'', dragostea lui Dumnezeu.Știu că mă simt singură pt. că nu mă pot resemna în fața singurătății, dacă aș accepta viața așa cum e n-aș mai suferi, dar nu sunt decât un om plin de slăbiciuni.Mă rog doar să nu mă lase Dumnezeu niciodată să-l părăsesc, pt. că știu că mă iubește.
|