În prealabil postat de DAMIAN

CITAT-În prealabil postat de goldfinger17
Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

În prealabil postat de ancah

" Cand Dumnezeu cheama un suflet la cunoasterea Sa, ii da in dar harul Sau, sub forma de ravna si de credinta, precum si prin alte manifestari pricinuitoare de veselie ale daruruilor Sale.
Dar apoi, dupa ce se semneaza intelegerile si incepe oficiala expeditie si ascultare, atunci Dumnezeu retrage harul Sau treptat si lasa pe ostas singur, pentru ca sa-i incerce credinta.
Va ramane ostindu-se si lucrand sau se va intoarce inapoi? Exact in aceste intreruperi treptate ale harului se prezinta prefacerile, din pricina aceasta si locul lor in viata noastra a dobandit un scop important.
Slava iubirii de oameni a Bunului nostru Stapan, care a indreptat parazitii stricaciunii si ai mortii spre instruirea si formarea fiilor Sai". (din Batranul Sihastru Iosif, pg.124)

Iata deci adevaratul motiv al caderii: Dumnezeu isi retrage harul pentru a ne incerca; unii dintre noi lupta pentru a-l redobandi, iar altii se lasa pagubasi, cazand prada ispitelor. Mai clar nici ca se poate si e valabil pentru toti oamenii porniti pe calea credintei.

În prealabil postat de ancah

Inca si mai clar exprima acest lucru Diadoh al Foticeei, episcop, catre sec.V.

"...Caci la inceput harul isi ascunde prezenta in cel botezat, asteptand hotararea sufletului. De indata ce omul se intoarce cu totul spre Dumnezeu, atunci printr-o simtire de nedescris, harul isi manifesta prezenta in inima. Dupa aceea asteapta din nou miscarea sufletului, ingaduind sagetilor diavolilor sa patrunda pana in adancul acestei simtiri, ca sa-l faca sa-L caute pe Dumnezeu cu o hotarare mai aprinsa si printr-o stare mai smerita.

Cand omul sporeste in respectarea poruncilor si cheama neincetat pe Domnul Iisus, focul harului sfant se intinde si peste simtirile cele din afara ale inimii, arzand cu totul neghina pamantului omenesc, negresit.De acum inainte, capcanele diavolilor nu mai ranesc catusi de putin, ci abia zgarie partea patimasa a sufletului.

Odata ce stradalnicul s-a imbracat cu toate virtutile, si mai ales cu desavarsita saracie, atunci harul ii va lumina toate partile firii lui printr-o simtire mai adanca, incalzindu-l spre mai multa dragoste de Dumnezeu. Sagetile diavolilor pier inainte de a fi atins simtirea trupului. Adierea Duhului Sfant impinge inima spre vantul pasnic si stinge sagetile
diavolului chiar cand acestea sunt in vazduh."

Se merita, deci, a persevera, in ciuda greutatilor, care se ivesc in cale. Ele sunt doar spre folosul nostru, ca suntem calugari sau mireni.