[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de piedonee

Pai daca pe glob suntem aproximativ 7 miliarde de oamenii,intrebarea mea este urmatoarea

Mântuitorul a fost întrebat (chiar destul de insistent) cam câţi se vor mântui. Dar nu a răspuns cu un procent, ci cu o invitaţie de a merge pe drumul mântuirii. Noi nu ştim dacă majoritatea oamenilor a mers şi va merge în rai sau în iad. Deisgur că putem spera în prima variantă. Pe de altă parte, din mai multe spuse ale Mântuitorului s-ar putea desprinde ideea că mai degrabă e adevărată a doua varinată, cea mai citată fiind aceea cu "îngustă este calea", dar mai sunt şi multe, multe altele ("nu se vor mântui nici beţivii, nici...nici...nici). Tot spre această concluzie converg revelaţiile particulare ale multor sfinţi, pe câtă vreme numărul sfinţilor care au fost de părere că majoritatea merg în rai este foarte mic.

impartim si pe aceste unii ecumenisti alti mateiti,etretici,schismatici etc......

Din punct de vedere formal, numai Biserica se poate pronunţa dacă cineva este eretic sau schismatic. Pe de altă parte, ştim că, pentru ca un păcat să fie de moarte este necesar să fie făcut cu deplină intenţie şi deliberare. Iar păcatele schismei şi ereziei nu fac excepţie de la această regulă generală. Dacă cineva neagă un adevăr de rang dogmatic neştiind că aceea este o dogmă, atunci nu se poate spune că este un eretic, deşi ceea ce susţine este erezie. De exemplu, cineva care susţine că oamenii preexistă ca îngeri înainte de zămislirea lor, nu este un eretic dacă nu cunoaşte că asemenea idee a fost condamnată ca erezie de Magisteriul Bisericii. La fel e şi în cazul schismei: dacă cineva este convins cu deplină bună intenţie că se află în Biserica lui Cristos, atunci, deşi în mod obiectiv se află în afara Bisericii, nu este un schismatic şi avem motive să sperăm că Dumnezeu nu îi va socoti aceasta ca păcat. Sutaşul roman nu făcea parte din ceea ce era pe atunci Poporul lui Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu l-a iertat şi l-a ajutat. Cum a făcut cu sutaşul, sperăm să facă şi cu cei care, crezând în El, se află în afara Poporului Său, care astăzi noi, catolicii, credem că este Biserica Catolică.

Tot acelaşi principiu se aplică şi în cazul canoanelor. Dacă cineva încalcă un canon nu din spirit de frondă faţă de autoritatea Bisericii, ci neştiind că este canon şi neştiind că încălcarea lui este materie gravă, atunci nu va avea vină. Să presupunem că toată viaţa a trăit cu convingerea că respectarea vinerii ca zi de post este o recomandare şi nu o poruncă a Bisericii. A mâncat porc în fiecare vineri, din neştiinţă. Să nu fim absurzi şi să credem că Domnul îl va sorti damnării perpetue, ci să ne amintim că a strigat pe când era pe Cruce: "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac !".