Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Din cate am observat, citirea lenta a Acatistului nu permite accesul gandurilor instruse. Am gasit scris acest lucru si aplicandu-l, am observat ca asa este.
|
Asemenea discutii, adica cele legate de rugaciune si caile de dobindire a profunzimii in ea, nu se pot purta in scris si mai ales intr-un asemenea mediu deoarece efectiv este greu... f. greu de a ne folosi unul de altul , fiecare de experienta celuilalt ! Dar totusi am sa mai fac citeva adaosuri pornind de la ce ai scris tu aici si de la ce am spus eu , si-anume ca fiecare are modalitatea stricta de a accede la profunzimea rugaciunii .
Da, metoda pe care o spui tu cu ritmul lent in citire este buna pt. tine, in primul rind, dar mai ales pt. anumite stari psihofizice care permit acest ritm lent. Adica, atunci cind esti odihnit , cu mintea limpede, cu ceva lectura duhovniceasca anterior intrarii in rugaciune , atunci cind sufletul tinde sa intre de la sine in emulatia lucrurilor si starilor duhovnicesti/sfinte ; acest ritm este bun deoarece zabovind cite putin asupra fiecarui cuvint (chestie de fractiuni de secunda sau maxim 1-2 secunde) poti incepe sa descoperi semnificatii aparte ale cuvintelor si ale frazelor si a acestora in cadrul condacelor si a icoaselor introducindu-te astfel in linistea rugaciunii asezate si mai departe in concentrarea duhovniceasca propriuzisa . Avind desigur grija permanenta de a nu aluneca tot intr-un fel de profunzime concentrata spre alte idei care vin pe nesimtite in minte .
Dar atit, deoarece in starile in care fiind musai sa-ti faci pravila zilnica si fiind oricum altfel decit odihnit si cu introducerea facuta(lecturi duhovnicesti anterioare, ori muzica psaltica ,ori ascultarea de predici , etc) nu prea mai poti citi lent un acatist deoarece mintea obosita are o tendinta pronuntata de a fugi la lucrurile pe care le-ai petrecut astazi ori sa iti apara in minte cite o idee tare staruitoare prin care acum, dar acum , este musai a te ridici de la rugaciune ca sa implinesti cine stie ce ai uitat astazi toata ziua. Sau lucrul cel mai greu este cind incepe sa te biruiasca oboseala si somnul si atunci din contra te vei grabi sa termini cit mai repede pravila ca sa fi sigur ca ai implinito si ca de atita luat razana cu mintea si de somn nu este musai sa te opresti si sa lasi lucrul neterminat !
Dar chiar si asa cum exemplific eu lucrurile nu sunt standard pt. toti . Fiecare are potentele si taria lui : stim bine ca unul este mai postitor decit altul, unul mai rugator , altul mai milostiv, altul iertator si iubitor... nu toti suntem la fel si pt. aceasta nu exista una sau nici macar 5 retete universale si aplicabile la toti .
Dau un ultim exemplu , legat de practica rugaciunii lui Iisus :
stim ca exista o intreaga teorie despre cum se practica aceasta , cum sa fie camera de linistita si de neiluminata, cum si ce sa facem noi ca sa ne pregatim putin inainte de a incepe relaxindu-ne mental (refuzind orice gind al mintii altul decit Hristos , Maica sa si sfintii sai), cit de lent sa rostim fiecare cuvint al rugaciunii si cum sa ne gindim profund la fiecare din acestea si chir inclusiv cum sa respiram in timp ce rostim rugaciunea !
Stim da ?, ei iacata ca in Romania a aparut de curind , probabil ca maxim o jumatate de an ,o excelenta carte , mica, f. mica ca si aspect dar care contine aur duhovnicesc si care este , printre altele si despre rugaciunea inimii . Cartea se numeste : Ilarion Monahul :,, Batrinul Irodion Kapsaliotul; cel nebun pt. Hristos; prietenul de taina al cuviosului Paisie Aghioritul" Ed. Sf. Siluan, 2010 , si prezinta pe scurt viata unui pustnic roman de la Muntele Athos , pe nume IRODION,adormit de citiva ani . Cartea este o suma de invataturi rare si ,,de aur" printre care si sfatul cum ca rugaciunea inimii se roateste repede pt. a nu da timp mintii ca sa se lase bintuita de alte ginduri si asa sa uiti sa o mai spui . Deci, la acest sihastru asa se facea cel mai bine rugaciunea inimii si asa avea cel mai mare folos , in ciuda intregii teorii pe care si eu am spus-o mai sus . Ca atare, reconcluzionam ca fiecare om are ,,leacul" lui pt. a junge la rugaciunea miscatoare, profunda , care misca inima si duhul nostru spre trairi absolut profunde si la apropieri din ce in ce mai intime de Hristos !
Sa nu intelegi sora ca am vrut sa te critic ci am dorit sa dau un exemplu legat de cea mai tare rugaciune dar pt. care nu exista o reteta standard . Asadar, fiecare cu calea lui dar in limitele inguste ale cai mintuirii !