Citat:
În prealabil postat de Iubirea
Eu cred ca asta inseamna sa te documentezi caci s-au scris destule carti cu tema aceasta si apoi sa incepi concret sa practici...prima data cu pasi marunti si fara prea mari rezultate care sa te satisfaca...dar cu perseverenta si multa meditatie (concentrare)
Spun asta pt ca eu ma indoiesc ca cineva care a incercat sa practice si a ajuns la o anumita masura, va intra sa spuna aici ce si cum...atat ar astepta diavolul ca apoi bietul crestin sa poata pierde munca de luni sau ani...
Cine doreste sa stie cum se face sa ia cartea in mana si apoi sa inceapa sa practice.
Dar va avertizez ca cine nu a ajuns sa simta si sa traiasca rugaciunile zilnice, adica sa fie cu mintea permannet acolo cand se roaga...nu va reusi sa-si coboare mintea in inima...de fapt mi se pare si absurd sa se inceapa cu aceasta practica in conditiile in care mintea ne flutura la un simplu "Imparate ceresc" sau "Sfinte Dumnezeule"
|
Inainte de a ne da orice avertisment , si pe tine si si pe altii, eu unul am rugat sa se detalieze ceea ce inseamna sa-ti coboti mintea in inima si cum se face practic . Da, este adevarat ca nimeni dintre cei cu judecata si versati sau cit de cit experimentati duhovniceste nu-si va spune cu usurinta si mai ales pt. un mare auditoriu nivelul sau de concentrare oranta la care a ajuns si cum procedeaza deoarece exista riscul cert sa piarda acest nivel sau sa isi porneasca singur niste ispite si incercari f. insemnate . In al doilea rind , fiecare om are o cale a sa , o metoda a sa de a creste in concentrare chiar daca in linii mari se spune ca se obtine la fel . De asemenea , cei care sunt cititi cu adevarat din literatura, nu cea de zidire duhovniceasca ci cea clar de practica a rugaciunii, stiu ca nu exista o carte , si nici macar un manual, din care sa inveti a te ruga . Aceasta se invata cel mai bine si mai sigur traind pe linga un mare duhovnic calugar zi de zi sau mult mai rar si intr-un timp inzecit mai mare citind cartile marilor sfinti, sau despre marii sfinti . Aceasta este o cale f. anevoioasa deoarece , ma repet, nu exista o singura carte care sa te invete sa te rogi , ci de la un parinte inveti o farima de ,,ceva" de la altul altceva si tot asa ajungi in 10- 15 ani ca punind cap la cap toate frinturile de invatatura sa poti cunoaste ce inseamna si cum sa faci sa te rogi din ce in ce mai adevarat , adica din inima si nu din gura sau precum spune sf. ap. Pavel sa nu spui zece mii de cuvinte precum paginii ci doar citeva restul fiind meditatie cu si prin aceste cuvinte .
Iacata , eu nu am facut nici glume si nici nesimtirea ,,neamprostiei" pe care fratii inimosi si iubitori de aproaspele s-au grabit sa o inteleaga din postarea mea dar nici nu am vrut sa accept cuvintele voastre generale , insinuante si aparent mult intelepte despre a te ruga , dar care nu spun nimic ci doar ar lasa un fals iz de crestin experimentat ajuns la stadiul de jena in care cugeta : fartilor , rugati-va profund prin coborirea mintii in inima ... dar fara a mai putea sustine mai departe discutia cu lucrui clare, practice , folositoare si calauzitoare ! Fiti siguri ca asemenea generalitati culese de prin carti ar fi in stare oricine sa posteze si dupa aceea sa pozeze in ascet rezervat si sfatuitor plin de profunzime ! Cu asemenea atitudini nu suntem de folos nimanui, nici chiar noua , deoarece asa nu ne aratam decit neputinta si mindria . Dar ma rog, asta este o chestie care tine de profunde trasaturi moral-duhovnicesti ! Boala este insa aceiasi : nevorbirea cronica prin care de multe ori nu spunem mai nimic ci doar ne citim/auzim pe noi insine !