S-a ajuns la momentul cand se rosteau cuvintele Domnului, de instituire a Sfintei Euharistii, spuse de Domnul Hristos la Cina de Taina, din Joia cea mare: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu, Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor" si "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noua (asa rostea Parintele Arsenie) care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor"; si apoi "ale Tale dintru ale Tale, Tie Ti-aducem de toate si pentru toate" - momente sublime ale Sfintei Litur ghii. Rostirea cuvintelor era amestecata cu plansul Parintelui Arsenie, plansul lui mistic, de care am auzit mai tar ziu. A venit apoi momentul cand Sfantul Duh, invocat de preoti, se coboara pe Sfanta Masa din Altar si preface Painea (Agnetul) si Vinul in Trupul si Sangele Domnului, moment mistic si misteric, cand se canta imnul "Pe Tine Te laudam"...
Plansul amestecat cu lacrimi al Parintelui Arsenie transmitea o traire si o incarcatura spirituala cum nu mai auzisem. In acelasi timp, credinciosii ingenuncheati traiau si ei intens momentul: se auzeau in surdina oftaturi sau chiar plansete. Numai cei care l-au auzit pe Parintele Arsenie liturghisind pot martu risi acest adevar, greu de interpretat pentru cei nestiutori, dar luminat pentru noi, cei care mai tarziu am studiat teologia si am acumulat cunostinte ascet-mistice despre Sfanta Liturghie, explicate de unii dintre Sfintii Bisericii si traite de acestia. Ca studenti in teologie am invatat despre misterul liturgic si des pre mistica liturgica, lucruri pe care Parintele Arsenie le cunostea, dar le si traia, cu un simtamant pe care nu l-am mai vazut la nici un preot, fie ca era vorba de preoti de mir, de monahi sau chiar de ierarhi.
Ceea ce trebuie subliniat este ca Sfanta Liturghie - cu miscarile, gesturile si cuvintele rostite - s-a facut in spiritul evla viei si al trairii fiecarui moment, dupa importanta sa, si totul s-a desfa surat in chip liturgic, fara ostentatie, dar nu in chip mecanic, cum auzim la unele biserici, unde preotii slujesc fara nici un fior de traire, fapt pe care credinciosii il simt. Atat Parintele Arsenie cat si Parintele Serafim trecusera prin "Teolo gie" ca studenti eminenti; si unul si altul facusera voturile monahale, fusesera la Athos, aveau o constiinta clara a vocatiei pentru monahism si preotie si cunosteau foarte bine sensul adevarat al Sfintei Liturghii, care rememoreaza in chip mistic, dar real, jertfa de pe Golgota a Domnu lui nostru Iisus si Invierea Sa.




Parintele Arsenie a explicat de multe ori valoarea Sfintei Liturghii, spunand intr-o predica, devenita capitol in "Cararea Imparatiei": "Rabda Fiul lui Dumnezeu o rastignire neintrerupta. Mielul-Imparat sta mereu che zas inaintea Tatalui, aducandu-se jertfa neincetata, rugaminte de mijlocire pentru biata lume. Ca de n-ar fi sangele Mielului, al Insusi Arhiereului-Imparat, Iisus Hristos, dat de buna voie si neincetat pret de mantuire pentru oameni, stand cu iubire si partinire pentru lume, demult ar fi inecat Dumnezeu pamantul in sangele oamenilor si l-ar fi ars cu foc, desfacand de istov stihiile. Dumnezeu coboara intre oameni si suie oamenii la Sine, pe Scara Sfintei Litur ghii".
Apoi, afirma in chip deosebit: "Toata lumea ar trebui sa vie la Sfanta Liturghie, ca pentru dainui rea lumii e darul acesta pe pamant". Atata vreme cat crestinii vor continua sa doreasca si sa aiba sfinte altare, pe care sa se savarseasca Sfanta Liturghie - Jertfa cea de-a pururi, de care vorbeste Prorocul Daniel - lumea va exista, dar cand Jertfa cea de-a pururi va inceta, din vrerea oamenilor, va incepe "uraciunea pustii rii" (Daniel 12, 11-12) si va fi sfarsitul lumii.