[vsovivi]

Exact dragă soră ory, litera care ucide este defapt:

-superstiţul după ''bunul'' plac... un fel de moft aristocratic al limbochiululhulului, e-şti să furi... un veşnic nemulţuhoţ ''vrednic'' ce se distrează cu mângâieri trup-e-şti... cu o gAură a cheii prin care bârfeşte privind încântat şi curios de goliciuni la ispispita neagră în care se bagă exact ca un papă lapte îndrăgostit mereu de haremul altuia, căzând din întâmplare ca musca de pe căciulă în laptele şi mierea dulce-amărui special ca să fie prins şi osândit şi astfel ca să se arate nedreptăţit... că cică de ce l-ai judecat şi acuzat că cică nu era voie... păi sigur că nu e voie... şi iată e-şti prins cu ispisisikaa-n sac şi eşti condamnat prin fapta ta că iar ai furat răzbubunarea de la Dumnezeu şi scaunul Lui de judecată pe care şezi ca ''nevinovatul'' căci doar ştiai că este scris:

''...a Mea este răzbunarea...'' deci dacă e a Lui Dumnezeu, ce caută la tine în dulap sau în cămară sau în garaj sau prin portofel sau ce ştiu eu pe unde te strădui să o ascunzi?

Căci porunca a 8-a ne spune clar: Să nu furi!... iar prin necredinţă şi să te apuci să ceri mereu probe lacome care să-ţi dovedească la nesfârşit cît eşti de necredincios şi orb şi uituc... adică ''vrednic'' înaintea ochilor...

Deci aşa este, ai dreptate de la Dumnezeu:

-litera care ucide e aia folosită după superstiţul moftului ''bunului'' plac... la adăpostul căreia îţi furi căciula singur... deci iată că asta este culmea ipocrizeniei de care e plină şi suferă toată România... din păcate... pentru că aşa le dictează minteresul prozelitist şi aristocraticticticălos dar e frumos ca un câine zdrenţăros ce priveşte ca un critic de artă... ce-artă? Păi cum ce artă, cerată? Nu vezi că E artă marţială... te lupţi cu mister: ''vărsarea sîngelui'', şi dacă loveşti în ţepăpuşe cum crezi că nu te vei umple de scai şi nu-ţi vei zdrobi picioraşul?

Şi la aşa ceva toţi suntem meşteri... meşteri mari-tori... mari-tar-tori... înnăscuţi.