Citat:
În prealabil postat de anna21
Daca parintii simt ca ceva nu este in ordine, ar trebui sa se pronunte eventual inainte de casatorie si sa taca dupa ce copiii au propria familie.
Dar eu cunosc cazuri in care parintii au subminat sistematic relatiil copiilor astfel incat copiii ajung la 40 ani si tot nu sunt casatoriti!
Chiar propriul meu cumnat a avut relatii cu fete foarte frumoase, bine educate etc.. dar am fost socata sa aud dupa ce a incheiat o relatie cu o fata extraordinar de frumoasa, inteligenta, cu doua facultati, din familie buna etc.. ca mama lui declara: "mai bine ca s-a terminat pt ca A. era o fata care trebuia "distrata"..." Asta in conditiile in care potentiala nora tinea o legatura stransa cu mama logodnicului, o suna, ii facea vizite si cadouri etc.. (lucruri pe care eu nu le-am facut - oau! ce-or crede despre mine, cate lucruri nu mi-a spus sotul!).
Acum baiatul mamei are aproape 40 ani si este neinsurat datoria petioaselor sfaturi de viata primite de la parinti care i-au implementat mentalitatea ca femeile sunt c....
|
Da,stiu despre ce vorbesti si ai perfecta dreptate...mai ales mamele de baieti tind sa faca astfel de greseli din ce am observat.
Totusi,vorbim de cazuri extreme,de ce sa nu discutam de o familie echilibrata,armonioasa,in care parintilor sa li se dea iubirea si cinstea cuvenite,iar tanara familie sa aiba cu ei o relatie de prietenie,sa se ajute unii pe altii,in acelasi timp,insa,tinerii sa isi croiasca propriul drum asa cum considera ei doi,fara a se lasa influentati negativ de factorii externi?
Familia mi se pare un dar de nepretuit,atat ca vorbim despre cea de origine,cat si despre cea nou formata si ar trebui sa dam Cezarului ce este al Cezarului pentru ca nici una din extreme nu este fireasca:ganditi-va cum v-ati simti sa va fi neglijat sau chiar respins parintii datorita sotului/sotiei si apoi sa va treziti in situatia in care Dumnezeu ii cheama la El,oare ce remuscari trebuie sa fie in suflet in acele momente?Sau,invers,sa ne purtam urat cu consoarta datorita influentelor familiei ca intr-un final sa ajungem sa o pierdem si toata cainta sa nu o mai aduca inapoi?
Daca mergem pe calea iubirii,a respectului si echilibrului nu avem cum gresi,iar dupa cum spunea cu atata intelepciune si parintele Arsenie Papacioc in exemplul dat mai sus,atata timp cat sotul nu demonstreaza ca ne iubeste (posesia,atasamentul si dependenta nu au nici o legatura cu IUBIREA!) nu avem de ce il urma orbeste,pentru ca Dumnezeu iubeste si pretuieste libertatea omului,desi este Creatorul nostru,pentru ca El este IUBIREA insasi,iar iubirea nu se teme,nu se trufeste,nu incearca sa controleze,ea este sau...nu este!