[vsovivi]

Ce vreau să zic cu timpul, păi e vorba că omul meştereşte timpul, face să-i iasă timp din pălărie şi face să-i dispară timp în pălărie.

Dar timpul Creaţiei a fost viu, au fost trei bărbaţi sfinţi şi trei femie sfinte şi în ziua a 7-a era o familie sfântă căci a 7-a zi era chiar Dumnezeu, şi ieşeau zilele din Dumnezeu şi intrau la loc şi iar ieşeau şi înnoiau creaţia, căci se spune a fost o seară şi a fost o dimineaţă, o odihnă şi o lucrare dar care s-a încheiat... deci timpul zilei respective a fost una cu Dumnezeu, a ieşit şi a dăruit creaţiei timpul şi apoi a intrat la loc în Dumnezeu, şi fiecare zi, fie bărbat fie femeie, e formată nu dintr-un bărbat singur ci are şi perechea sa dar trei zile sunt bărbaţi căci ei sunt mai sfinţi ca femeile lor iar trei zile sunt femei căci femeile sunt mai sfinte ca bărbaţii lor, deci sunt 6 perechi şi fiecare pereche sfântă a ieşit de la Dumnezeu ca să existe Creaţia dăruind timp din Dumnezeu şi apoi s-au băgat la loc în Dumnezeu şi au lăsat loc la altă zi care şi ea a făcut la fel şi s-a sfârşit, a trecut, dar nu ca să piară ci pentru ca să apară ea din Dumnezeu peste 7 zile din nou, înoită, o nouă seară şi o nouă dimineaţă ca o soţie şi ca un soţ...

...dar omul a păcătuit şi zilele omului nu mai mergeau spre odhina lui Dumnezeu ci spre durerea Lui Dumnezeu şi a omului şi spre despărţirea omului de Dumnezeu, mergeau zilele pe căi ce se despărţeau, adică omul şi-a făcut zilele lui şi Dumnezeu le avea pe ale Lui şi ale omului erau zile moarte şi omul omora zilele şi timpul iar cele ale Domnului erau zile vii şi veşnice, şi ale omului erau urâte şi păcătoase şi care nu erau de dorit să se mai întoarcă pe faţa pământului, iar ale Domnului se repetau la fel dar reânnoite mereu fiind frumoase şi bune dar imul nu le mai putea trăi...

Deci omul regreta că nu se mai întorc zilele Domnului dar era şi fericit că nu se mai întorc zilele păcatului şi aşa zilele omului erau tot mai urâte şi se bucura omul că-i mor zilele şi nu i se mai întorc pentru că omul le strica tot mai mult şi se bucura omul că şi cele din spate şi cele din faţă sunt tot mai departe de el, de om, şi aşa a înlocuit omul treptat treptat zilele vii ale Domnului cu zilele moarte ale omului în care omul omora timpul ca să depărteze de el tot timpul căci îi era urât omului tot timpul său cât îl mai avea, şi de aceea a hotărât Domnul să fie viaţa omului 70 de ani, căci i se urâseră zilele omului.

Dar zilele creaţiei erau făcute ca să fie veşnice căci erau făcute ca omul dacă nu ar fi păcătuit să fie veşnice împreună cu omul şi să ducă ele la Odihna Binecuvântată din ziua a 7-a, Odihna Lui Dumnezeu în Om şi în toată Creaţia Sa, mereu.

Dar omul a păcătuit şi abea când a luat Domnul vina omului asupra Sa, abea atunci, abea după Înviere s-au restaurat Zilele Creaţiei înnoindu-se în săptămâna Luminată, şi deci zilele omului au fost restaurate prin lucrarea de mântuire prin răbdare a calvarului de pe Golgota şi prin lucrarea celor 3 zile feciorelnice de restaurare a Creaţiei ca să poată să revină iar din Dumnezeu şi pentru om sfânta zi de odihnă şi bucurie dăruită de Dumnezeu în ziua a treia a învierii Sale... după Scripturi, devenită sfântă Dumnică, ziua Domnului, ce se ţine de sâmbătă seară de la apusul soarelui până luni dimineaţă la răsăritul soarelui... deci iată se sărbătoreşte reastaurarea Creaţiei prin Ziua feciorelnică şi familială a Domnului fiind defapt formată din 3 zile ca una, sfânta Duminică.

Ce pare a fi timpul deci?.. Ziua? Păi pare că e o familei sfântă, soţ soţie, fiecare zi a săptămânii, o sarră şi o dimineaţă, dar şi câte o fecioară sau fecior ce au restaurat Creaţia... ca împreună cele 7 zile înnoite să formeze sfânta familie împreună trăitoare cu Dumnezeu.

Iar omul ce zi are el? El are zile deşarte... prin care îşi omoară tot timpul.

Astfel că timpul viu este darul posibilei comuniuni Harice a credinciosului cu Dumnezeu şi cu toată Creaţia... iar timpul mort este lucrarea păcatului, este defapt furtului zilei de la Dumnezeu şi înscăunarea demonului mândriei şi lăcomiei pentru a satisface necredinţa şi îndoiala iubitoare de bani şi minciuni prin sulimeneli ejegxy... îmbuibătoare pootoareoare... adică transformarea omului în idolulul timp vremelnic... pofta de ceas de aur cu diamante şi rubine care ticăie ca să fie văzut şi admirat de alţii...